imperfecţiune

imperfecţiune
IMPERFECŢIÚNE, imperfecţiuni, s.f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Imperfecţiune ≠ perfecţiune
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

IMPERFECŢIÚNE s. v. defect.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

imperfecţiúne s. f. perfecţiune
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPERFECŢIÚN//E imperfecţiunei f. 1) Caracter imperfect; lipsă de perfecţiune. 2) Ceea ce este imperfect. [Sil. -ţi-u-] /<fr. imperfection, lat. imperfectio, imperfecţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPERFECŢIÚNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [pron. -ţi-u-, var. imperfecţie s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio].
Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN

IMPERFECŢIÚNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

  • infirmitate — INFIRMITÁTE, infirmităţi, s.f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteşug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ fig. Slăbiciune morală, imperfecţiune. – Din fr. infirmité, lat.… …   Dicționar Român

  • meteahnă — METEÁHNĂ, metehne, s.f. (pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteşug. – et. nec. Trimis de vbrandl, 17.04.2003. Sursa: DEX 98  Meteahnă ≠ calitate, virtute Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • carenţă — CARÉNŢĂ, carenţe, s.f. Lipsă, deficienţă; neglijenţă. – Din fr. carence, lat. carentia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CARÉNŢĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat,… …   Dicționar Român

  • cusur — CUSÚR, cusururi, s.n. 1. Imperfecţiune, defect, meteahnă, hibă; p.ext. viciu 2. (înv.) Rest, lipsă dintr o sumă de bani (datorată) 3. (înv.) Aluzie – Din tc. kusur Trimis de Anonim, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  Cusur ≠ calitate, virtute,… …   Dicționar Român

  • defectuozitate — DEFECTUOZITÁTE, defectuozităţi, s.f. (Rar) Stare a ceea ce este defectuos, stare de defecţiune; defect. [pr.: tu o ] – Din fr. défectuosité, lat. defectuositas, atis. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  defectuozitáte s. f. (sil. tu o ) …   Dicționar Român

  • nedesăvârşire — NEDESĂVÂRŞÍRE, nedesăvârşiri, s.f. (Rar) Imperfecţiune, scădere, lipsă, cusur. – Ne + desăvârşire. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedesăvârşire ≠ perfecţiune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEDESĂVÂRŞÍRE s. v.… …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

  • viciu — VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău,… …   Dicționar Român

  • beteşug — BETEŞÚG, beteşuguri, s.n. 1. (pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ fig. Defect moral; cusur. ♦ fig. Defecţiune. 2. (reg.) Boală. – Din magh. betegség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BETEŞÚG s. v. afecţiune, boală, cusur, defect,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”