implicaţie

implicaţie
IMPLICÁŢIE, implicaţii, s.f. Idee, fapt urmând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecinţă imediată a acestuia. ♦ (log.) Relaţie între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

implicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. implicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. implicáţiei; pl. implicáţii, art. implicáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPLICÁŢI//E implicaţiei f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecinţă logică. [G.-D. implicaţiei; Sil. -pli-ca-ţi-e] /<fr. implication, lat. implicatio, implicaţieonis
Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: NODEX

IMPLICÁŢIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecinţă imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (log.) Enunţ format dintr-un antecedent şi un consecvent, astfel încât adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului şi invers. [gen. -iei, var. implicaţiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănţuire].
Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DN

IMPLICÁŢIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecinţă imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunţ în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului şi invers. 4. (mat.) relaţie logică între două proprietăţi astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunţul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cauzal — CAUZÁL, Ă, cauzali, e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ♢ Propoziţie cauzală = propoziţie subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză.… …   Dicționar Român

  • implica — IMPLICÁ, implíc, vb. I. tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într o afacere neplăcută, într un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • implicaţiune — IMPLICAŢIÚNE s.f. v. implicaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • ruletă — RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într o casetă cilindrică prin acţionarea unei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”