importanţă

importanţă
IMPORTÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu importanţă = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ♢ expr. A-şi da importanţă = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanţă = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPORTÁNŢĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o importanţă redusă în ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (importanţă unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (importanţă contribuţiei sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preţ. (importanţă cuvântului scris.) 5. însemnătate, semnificaţie, sens, valoare, (fig.) preţ. (importanţă actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (importanţă momentului.) 7. adâncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (importanţă prefacerilor survenite.)
Trimis de siveco, 29.12.2006. Sursa: Sinonime

importánţă s. f., g.-d. art. importánţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPORTÁNŢĂ f. 1) Caracter important; însemnătate. 2): A-şi da importanţă a-şi da aere; a se crede om superior; a se îngâmfa. [G.-D. importanţei] /<fr. importance, it. importanza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPORTÁNŢĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ♢ A-şi da importanţă = a se îngâmfa. [cf. fr. importance, it. importanza].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DN

IMPORTÁNŢĂ s. f. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. o a-şi da importanţă = a se îngâmfa, a-şi da aere de superioritate; plin de importanţă = încrezut. (< fr. importance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • însemnătate — ÎNSEMNĂTÁTE s.f. 1. Importanţă, valoare. 2. (Rar) Semnificaţie, sens, înţeles. – Însemnat + suf. ătate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSEMNĂTÁTE s. 1. v. importanţă. 2. importanţă, valoare. (însemnătate unei descoperiri.) 3.… …   Dicționar Român

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • valoare — VALOÁRE, valori, s.f. I. 1. Însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; importanţă,… …   Dicționar Român

  • eveniment — EVENIMÉNT, evenimente, s.n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informaţiei) Orice fenomen local şi instantaneu sau stare locală şi instantanee. 3. (mat.) Noţiune de bază din domeniul teoriei probabilităţilor, care… …   Dicționar Român

  • importa — IMPORTÁ1, impórt, vb. I. tranz. A aduce în ţara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer. Trimis de gall, 02.06.2008. Sursa: DEX 98  IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I …   Dicționar Român

  • mărunt — MĂRUNT, Ă, mărunţi, te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦… …   Dicționar Român

  • pondere — PÓNDERE, ponderi, s.f. (livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ fig. Importanţă, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea). – Din lat. pondus, eris. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • prevalent — PREVALÉNT, Ă, prevalenţi, te, adj. (livr.) De importanţă majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, tis, engl. prevalent. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  PREVALÉNT adj. v. predominant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • principal — PRINCIPÁL, Ă, principali, e, adj. Care are o importanţă deosebită sau cea mai mare importanţă; de căpetenie, de frunte. ♢ (gram.) Propoziţie principală (şi substantivat, f.) = propoziţie independentă dintr o frază, de care depind propoziţiile… …   Dicționar Român

  • secundar — SECUNDÁR1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SECUNDÁR2, Ă, secundari, e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într o succesiune. ♦ Era… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”