imposibil

imposibil
IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s.n. 1. adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. s.n. Ceea ce este (aproape) cu neputinţă de realizat. ♢ expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputinţă, nici într-un caz, cu nici un preţ. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Imposibil ≠ posibil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

IMPOSÍBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Îşi propune un ţel imposibil.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este imposibil.) 3. adj. v. nesuferit.
Trimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: Sinonime

imposíbil adj. m. posibil
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

imposíbil s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPOSÍBIL imposibilă (imposibili, imposibile) şi substantival 1) Care nu este posibil; cu neputinţă de realizat; de nerealizat; nerealizabil; irealizabil. 2) Care nu poate să existe. 3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi acceptat sau suportat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. impossible, lat. impossibilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPOSÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputinţă de realizat, irealizabil. ♢ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DN

IMPOSÍBIL, -Ă I. adj. care nu este posibil, nu poate să existe. ♢ (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil. II. s. n. lucru cu neputinţă, irealizabil. ♢ (adv.) cu neputinţă. (< fr. impossible, lat. impossibilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • imposíbil — I. adj. m., pl. imposíbili; f. sg. imposíbilã, pl. imposíbile II. s. n …   Romanian orthography

  • imposibilitate — IMPOSIBILITÁTE, imposibilităţi, s.f. Caracterul sau situaţia a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva; neputinţă. – Din fr. impossibilité, lat. impossibilitas, atis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Imposibilitate ≠… …   Dicționar Român

  • aporie — APORÍE, aporii, s.f. Dificultate de ordin raţional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie. Trimis de baron, 23.01.2003. Sursa: DEX 98  APORÍE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă,… …   Dicționar Român

  • cvadratură — CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla şi cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ♢ Cvadratura cercului = problemă (nesoluţionabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeaşi suprafaţă cu …   Dicționar Român

  • dimensiune — DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec …   Dicționar Român

  • exclus — EXCLÚS, Ă, excluşi, se, adj., adv. 1. adj. (Despre persoane) îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr o organizaţie, dintr o instituţie. 2. adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – v. exclude. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… …   Dicționar Român

  • inconceptibil — INCONCEPTÍBIL, Ă, inconceptibili, e, adj. (livr.) Care este de neconceput; imposibil. – Din it. inconcettibile. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCONCEPTÍBIL, Ă adj. de neconceput, de neînţeles; imposibil. (după it. inconcepibile)… …   Dicționar Român

  • irealizabil — IREALIZÁBIL, Ă, irealizabili, e, adj. Care nu se poate înfăptui, care nu se poate duce la îndeplinire; nerealizabil. [pr.: re a ] – Din fr. irréalisable. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Irealizabil ≠ realizabil Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • modalitate — MODALITÁTE, modalităţi, s.f. 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. – Din fr. modalité. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”