antifon

ANTIFÓN¹, antifoane, s.n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ANTIFÓN², antifoane, s.n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone.

Trimis de ana_zecheru, 20.11.2005. Sursa: DEX '98



antifón (cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTIF//ÓN antifonoáne n. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /<fr. antiphone

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ANTIFÓN³, antifoane, s.n. 1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafeţele unui spaţiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior; insonorizant. 2. Echipament de protecţia muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref. anti- + suf. -fon.

Trimis de ivascu, 13.09.2007. Sursa: Neoficial



ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].

Trimis de LauraGellner, 02.03.2006. Sursa: DN



antifón (antifoáne), s.n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). sec. XVII. – Der. antifonar, s.n. (carte care cuprinde antifoane).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN