indignare

indignare
INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INDIGNÁRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignaţiune, (pop.) oţăreală, oţărâre. (Stare de indignare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

indignáre s. f., g.-d. art. indignării; pl. indignări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDIGN//ÁRE indignareări f. Sentiment de mânie provocat de o acţiune nedemnă, o nedreptate, o insultă etc. /v. a (se) indigna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie şi dispreţ provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acţiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

INDIGNÁRE s. f. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă. (< indigna)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • indignare — [dal lat. indignari, der. di indignus indegno ]. ■ v. tr. [suscitare sdegno in qualcuno: m indigna la sua ipocrisia ] ▶◀ scandalizzare, sdegnare. ↓ irritare, offendere. ■ indignarsi v. intr. pron. [provare vivo risentimento per fatti che… …   Enciclopedia Italiana

  • indignare — in·di·gnà·re v.tr., v.intr. 1. v.tr. AU riempire di indignazione, muovere a sdegno: un decreto che ha indignato l opinione pubblica 2. v.tr. OB infiammare, irritare una parte del corpo 3. v.intr. (essere) OB indignarsi {{line}} {{/line}} VARIANTI …   Dizionario italiano

  • indignare — {{hw}}{{indignare}}{{/hw}}A v. tr.  (io indigno ) Muovere a sdegno: questo articolo ha indignato i lettori. B v. intr. pron. Sdegnarsi, adirarsi. ETIMOLOGIA: dal lat. indignari, deriv. di indignus ‘indegno’ …   Enciclopedia di italiano

  • indignáre — s. f., g. d. art. indignärii; pl. indignäri …   Romanian orthography

  • indignare — A v. tr. muovere a sdegno, sdegnare, esacerbare, esasperare, irritare, inasprire, scandalizzare, stizzire CONTR. fare piacere, compiacere, accontentare, soddisfare B indignarsi v. intr. pron. sdegnarsi, adirarsi, infuriarsi, irritarsi, risentirsi …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • revoltă — REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  REVÓLTĂ s. 1. v …   Dicționar Român

  • indigna — INDIGNÁ, indignez, vb. I. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.)… …   Dicționar Român

  • odios — ODIÓS, OÁSĂ, odioşi, oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [pr.: di os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ODIÓS adj.… …   Dicționar Român

  • revolta — REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  REVOLTÁ vb. 1. v. răsc …   Dicționar Român

  • revoltător — REVOLTĂTÓR, OÁRE, revoltători, oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REVOLTĂTÓR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”