indirect

indirect
INDIRÉCT, -Ă, indirecţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obţine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării faţă de un verb sau de un alt cuvânt de declaraţie, caracterizat prin prezenţa în număr mare a elementelor de relaţie, prin lipsa afectivităţii etc. Complement indirect = parte de propoziţie asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acţiunea verbului. Propoziţie completivă indirectă = propoziţie care îndeplineşte în frază funcţia de complement indirect. 3. (fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în preţul anumitor obiecte de consum. 4. (mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ţinte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.
Trimis de valeriu, 29.07.2006. Sursa: DEX '98

Indirect ≠ direct
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INDIRÉCT adj. 1. mediat, mijlocit. (Relaţii indirect.) 2. (gram.) (înv.) nedrept. (Complement indirect.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

indiréct adj. m., pl. indirécţi; f. sg. indiréctă, pl. indirécte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDIRÉC//T indirecttă (indirectţi, indirectte) 1) Care nu este direct. Itinerar indirect. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, lat. indirectus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INDIRÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se obţine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ♢ Complement direct = parte de propoziţie asupra căreia se răsfrânge în chip indirect acţiunea verbului; propoziţie completivă (şi s.f.) = propoziţie cu funcţie de complement indirect. 3. (fin.) Impozit indirect = impozit inclus în preţul anumitor obiecte de consum. 4. (mil.) Tragere indirectă = tragere făcută pe bază de calcul asupra unor ţinte care nu se văd. [cf. fr. indirect, lat. indirectus].
Trimis de LauraGellner, 20.11.2007. Sursa: DN

INDIRÉCT, -Ă adj. 1. (şi adv.) care nu se face, nu se obţine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire indirectă sau stil indirect = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării faţă de un verb sau de un alt cuvânt de declaraţie. 3. complement indirect = complement care exprimă obiectul în (de)favoarea căruia se săvârşeşte o acţiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acţiunea verbului; propoziţie completivă indirectă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement indirect pe lângă un verb din regentă. 4. (fin.) impozit indirect = impozit inclus în preţul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere indirectă = tragere pe bază de calcul asupra unor ţinte care nu se văd. (< fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?
Synonyms:
, , / , , , / , , / , , ,


Look at other dictionaries:

  • indirect — indirect, e [ ɛ̃dirɛkt ] adj. • 1416; lat. indirectus ♦ Qui n est pas direct. 1 ♦ Qui n est pas en ligne droite, qui fait un ou plusieurs détours. ⇒ courbe, détourné. Itinéraire indirect. Éclairage indirect, qui éclaire par réflexion sur les… …   Encyclopédie Universelle

  • indirect — indirect, ecte (in di rèkt, rèk t ; voy. DIRECT, pour la prononciation de la finale) adj. 1°   Qui n est pas direct. Chemin indirect. 2°   Fig. Qui suit une voie détournée. Avis indirect. Moyens indirects.    Louanges indirectes, celles qu on… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Indirect — In di*rect , a. [Pref. in not + direct: cf. F. indirect.] [1913 Webster] 1. Not direct; not straight or rectilinear; deviating from a direct line or course; circuitous; as, an indirect road. [1913 Webster] 2. Not tending to an aim, purpose, or… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • indirect — indirect, circuitous, roundabout are comparable when applied to ways, routes, or means with the meaning not leading by a straight path to a destination or goal. Indirect basically implies departure from the straight and short line between two… …   New Dictionary of Synonyms

  • indirect — I Adjective allusive, ambagious, backhanded, circuitous, circumambulating, circumlocutory, covert, crooked, desultory, deviating, deviatory, devious, devius, digressing, digressive, excursive, hidden, implicit, labyrinthine, meandering, non… …   Law dictionary

  • indirect — UK US /ˌɪndɪˈrekt/ adjective ► not done or communicated in a direct way: »We decided to take an indirect approach to tackling the problem of absenteeism. »He made only an indirect reference to what had happened at the meeting. ► happening in… …   Financial and business terms

  • indirect — [in΄də rekt′; ] occas. [, in΄dīrekt′] adj. [ME < ML indirectus] not direct; specif., a) not straight; deviating; roundabout b) not straight to the point, or to the person or thing aimed at [an indirect reply] c) not straightforward; not fair… …   English World dictionary

  • indirect — (adj.) late 14c., from M.Fr. indirect (14c.) or directly from L.L. indirectus, from in not, opposite of (see IN (Cf. in ) (1)) + directus (see DIRECT (Cf. direct)). Related: Indirectness …   Etymology dictionary

  • indirect — Indirect, [indir]ecte. adj. Qui n est pas direct. Il n a point d usage au propre. Fig. Voyes indirectes, Se dit en mauvaise part, pour de mauvais moyens. Il est parvenu à cette charge par des voyes indirectes. On appelle aussi figur. Loüanges… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Indirect — (v. lat.), nicht geradezu, mittelbar, durch einen Dritten …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”