indulgent

indulgent
INDULGÉNT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
Trimis de siveco, 25.02.2008. Sursa: Sinonime

indulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDULGÉN//T indulgenttă (indulgentţi, indulgentte) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine indulgenttă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, indulgentntis
Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: NODEX

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
Trimis de raduborza, 04.03.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • indulgent — indulgent, ente [ ɛ̃dylʒɑ̃, ɑ̃t ] adj. • v. 1530; lat. indulgens 1 ♦ Qui excuse, pardonne facilement. ⇒ bienveillant, 1. bon, clément, complaisant, généreux, patient; fam. 1. coulant. Un père, un maître, un critique indulgent. Être indulgent avec …   Encyclopédie Universelle

  • indulgent — indulgent, ente (in dul jan, jan t ) adj. 1°   Qui a de l indulgence, qui pardonne aisément. •   Indulgents à leurs femmes, VAUGELAS Q. C. 285. •   Sois lui plus indulgent [au prochain] et pour toi plus sévère, CORN. Imit. II, 3. •   Mais chacun… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • indulgent — INDULGENT, [indulg]ente adj. Qui remet, qui excuse, qui pardonne aisément les fautes. Maistre, Prince, pere, Juge indulgent. il est trop indulgent, fort indulgent envers ses sujets, envers ses enfants, à ses sujets, à ses enfants, &c. indulgent à …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Indulgent — In*dul gent, a. [L. indulgens, entis, p. pr. of indulgere: cf. F. indulgent. See {Indulge}.] Prone to indulge; yielding to the wishes, humor, or appetites of those under one s care; compliant; not opposing or restraining; tolerant; mild;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • indulgent — ► ADJECTIVE 1) readily indulging someone or overlooking their faults; tolerant or lenient. 2) self indulgent. DERIVATIVES indulgently adverb …   English terms dictionary

  • Indulgent — (lat.), nachsichtig, gütig …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • indulgent — index addicted, benevolent, dissolute, gluttonous, intemperate, lenient, patient, permissive, philanthropi …   Law dictionary

  • indulgent — indulgent:⇨nachsichtig(1) …   Das Wörterbuch der Synonyme

  • indulgent — (adj.) c.1500, from L. indulgentem (nom. indulgens), prp. of indulgere (see INDULGENCE (Cf. indulgence)). Related: Indulgently …   Etymology dictionary

  • indulgent — lenient, *forbearing, tolerant, clement, merciful Analogous words: humoring, pampering (see INDULGE): forgiving, pardoning, condoning, excusing (see EXCUSE vb): benignant, benign, *kind, kindly: mild, gentle (see SOFT) Antonyms: strict Contrasted …   New Dictionary of Synonyms

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”