infamie


infamie
INFAMÍE, infamii, s.f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloşie, josnicie, mârşăvie. ♢ expr. A ţintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia.
Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX '98

INFAMÍE s. v. ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

infamíe s. f., art. infamía, g.-d. art. infamíei; pl. infamíi, art. infamíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INFAMÍ//E infamiei f. 1) Caracter infam; ticăloşie; josnicie; nemernicie. 2) Faptă de om infam; ticăloşie; mârşăvie; ignominie. ♢ Stâlpul infamieei loc unde în trecut erau ţinuţi legaţi infractorii şi criminalii, pentru a putea fi dezaprobaţi şi loviţi de mulţime. A ţintui la stâlpul infamieei a supune oprobriului public; a înfiera. [G.-D. infamiei] /<fr. infamie, lat. infamia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INFAMÍE s.f. Caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie. ♢ Stâlpul infamiei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime. ♢ A ţintui la stâlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera. [gen. -iei. / < fr. infamie, it., lat. infamia].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INFAMÍE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie. o stâlpul ĕi = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ĕi = a supune oprobriului public, a infiera. (< fr. infamie, lat. infamia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.