instrucţie


instrucţie
INSTRÚCŢIE s.f. 1. Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale; învăţătură; învăţământ; instrucţiune (2). 2. Pregătire a ostaşilor în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. (jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ♢ Judecător de instrucţie = (în unele ţări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INSTRÚCŢIE s. 1. v. învăţământ. 2. v. învăţătură. 3. (mil.) (înv. şi pop.) mustră, muştruluială, (înv.) ocenie, şmotru. (instrucţie recruţilor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

instrúcţie (instruire şcolară, militară, judiciară) s. f. (sil. -ţi-e), art. instrúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. instrúcţiei; pl. instrúcţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INSTRÚCŢI//E instrucţiei f. 1) Proces de predare a cunoştinţelor şi deprinderilor într-o instituţie de învăţământ; instruire. 2) Activitate de pregătire teoretică şi practică a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabilă şi de adunare a probelor în vederea unui proces penal. ♢ Judecător de instrucţie magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instrucţiei; Sil. in-struc-ţi-e] /<fr. instruction, lat. instructio, instrucţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INSTRÚCŢIE s.f. 1. Învăţătură, ştiinţă căpătată în şcoli prin învăţare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exerciţiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (jur.) Fază procedurală în desfăşurarea proceselor constând în adunarea şi cercetarea probelor. [gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instrukţiia, lat. instructio].
Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DN

INSTRÚCŢIE s. f. 1. ansamblu de cunoştinţe predate sau căpătate prin studiu organizat; învăţătură, învăţământ. 2. pregătire a ostaşilor în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. (jur.) fază procedurală în desfăşurarea proceselor constând în adunarea şi cercetarea probelor. o judecător de instrucţie = (în unele ţări) magistrat care cercetează cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • instrúcţie — s. f. (sil. ţi e), art. instrúcţia (sil. ţi a), g. d. art. instrúcţiei; pl. instrúcţii …   Romanian orthography

  • echipament — ECHIPAMÉNT, echipamente, s.n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălţăminte şi de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive şi… …   Dicționar Român

  • grupă — GRÚPĂ, grupe, s.f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr o întreprindere sau dintr o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate… …   Dicționar Român

  • şmotru — ŞMÓTRU, şmotruri, s.n. (înv.) Instrucţie militară. ♦ p. ext. (fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞMÓTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire,… …   Dicționar Român

  • Mosin–Nagant — Mosin Nagant Mosin Nagant series of rifles Type Bolt action rifle Place of origin …   Wikipedia

  • Jacob Vredeman — de Vries Iaques Vredeman Jacques Vredeman …   Wikipédia en Français

  • ambuscat — AMBUSCÁT, ambuscaţi, adj., s.m. (Franţuzism) (Soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué. Trimis de ana zecheru, 02.12.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • cabinet — CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr o locuinţă sau dintr o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului ♢ Şef (sau director) de cabinet = funcţionar… …   Dicționar Român

  • concentra — CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge, a (se) acumula într un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezervişti, în timp de pace, pentru instrucţie, pentru ca aceştia să… …   Dicționar Român

  • mustră — MÚSTRĂ2 s.f. v. mostră. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÚSTRĂ1, mustre, s.f. (înv. şi pop.) Exerciţiu militar; instrucţie; manevră. [var.: mústru, múştru s.n.] – Din pol …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.