instrucţiune


instrucţiune
INSTRUCŢIÚNE, instrucţiuni, s.f. 1. Indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucţie (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broşura care cuprinde aceste îndrumări. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INSTRUCŢIÚNE s. 1. v. directivă. 2. (la pl.) explicaţie, indicaţie, îndrumare, lămurire. (instrucţiunei pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) v. aviz.
Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime

instrucţiúne (indicaţie) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. instrucţiúnii; pl. instrucţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INSTRUCŢIÚN//E instrucţiunei f. 1) mai ales la pl. Lămurire (orală sau scrisă) dată cuiva pentru a şti cum să procedeze în vederea realizării unei acţiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea în practică a unor îndrumări sau întreţinerea unui obiect. [Sil. in-struc-ţi-u-] /<fr. instruction
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INSTRUCŢIÚNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicaţii, dispoziţii date cuiva pentru a şti cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) [în DN] şi indicând operaţia de efectuat. [pron. -ţi-u-. / < fr. instruction].
Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DN

INSTRUCŢIÚNE s. f. 1. indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) şi indicând operaţia de efectuat. (< fr. instruction, lat. instructio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • instrucţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. instrucţiúnii; pl. instrucţiúni …   Romanian orthography

  • directivă — DIRECTÍVĂ, directive, s.f. Instrucţiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • afectaţie — afectáţie s. f., g. d. art. afectáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AFECTÁŢIE s.f. 1. Afectare. ♦ Programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 2. (cib.) Instrucţiune care dă o valoare unei variabile. [gen …   Dicționar Român

  • didascalie — DIDASCALÍE s.f. Instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti. ♦ Notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. [gen. iei. / < lat. didascalia, gr. didaskalia]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • accesa — accesá vb., ind. prez. 1 sg. acceséz, 3 sg. şi pl. acceseáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A ACCES//Á accesaéz tranz. A face funcţional; a folosi. /Din acces Trimis de siveco, 22.08 …   Dicționar Român

  • alcătui — ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. –… …   Dicționar Român

  • comandă — COMÁNDĂ, comenzi, s.f. 1. Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale şi le impune colaboratorilor fără a i consulta. Ton de …   Dicționar Român

  • declaraţie — DECLARÁŢIE, declaraţii, s.f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ♢ Verb de declaraţie = verb care denumeşte acţiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin… …   Dicționar Român

  • etichetă — ETICHÉTĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau… …   Dicționar Român

  • glagore — GLAGÓRE s.f. invar. (pop.) Minte, pricepere. [var.: glagóle s.f. invar.] – Din sl. glagolŭ numele literei chirilice g . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GLAGÓRE s. v. judecată, minte, r …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.