instrument

instrument
INSTRUMÉNT, instrumente, s.n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcţiune exclusiv gramaticală şi care nu se poate întrebuinţa singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internaţional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.
Trimis de valeriu, 29.11.2006. Sursa: DEX '98

INSTRUMÉNT s. 1. sculă, unealtă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (instrument pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. lunetă meridiană. 3. aparat. (Un instrument pentru curăţat cartofii.) 4. (gram.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sunt instrument gramaticale.)
Trimis de siveco, 15.09.2006. Sursa: Sinonime

instrumént s. n., pl. instruménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INSTRUMÉNT instrumente n. 1) Obiect acţionat manual, folosit la îndeplinirea unor operaţii de muncă; sculă; unealtă. instrument de tăiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. instrument de percuţie. 3): instrument de ratificare document prin care părţile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4): instrument gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziţii. 5) Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operaţie. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (fig.) Persoană, lucru de care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge un scop. ♢ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internaţional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].
Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DN

INSTRUMÉNT s. n. 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operaţie. ♢ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoană, lucru de care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge un scop. o instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internaţional. 4. instrument gramatical = cuvânt cu funcţie exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepoziţiile, conjuncţiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • instrument — [ ɛ̃strymɑ̃ ] n. m. • 1365; estrument v. 1119; lat. instrumentum « ce qui sert à équiper », de instruere → instruire I ♦ 1 ♦ Objet fabriqué servant à exécuter qqch., à faire une opération. REM. Instrument est plus général et moins concret que… …   Encyclopédie Universelle

  • instrument — in·stru·ment n 1: a means or implement by which something is achieved, performed, or furthered an instrument of crime 2: a document (as a deed, will, bond, note, certificate of deposit, insurance policy, warrant, or writ) evidencing rights or… …   Law dictionary

  • instrument — INSTRUMENT. s. m. Outil, ce qui sert à l ouvrier, à l artisan pour faire manuellement quelque chose. Bon instrument. instrument necessaire. instrument de Chirurgie. instruments de Charpentier, de Maçon &c. un ouvrier fourni de tous ses… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Instrument — may refer to:* Instrument (film) * Instruments (band), a Canadian recording ensemble * Instruments (application), a performance visualizer;Types of instruments * Musical instrument, a device designed to produce music * Financial instrument, a… …   Wikipedia

  • Instrument — Instrument, und teils analog der Sammelbegriff Instrumentarium, steht: allgemein, im technischen und übertragenen Sinne, für ein Werkzeug für Musikinstrument, ein Gerät zur Erzeugung von Klängen für anzeigende Messgeräte, siehe Anzeige (Technik)… …   Deutsch Wikipedia

  • Instrument — Sn std. (16. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. īnstrūmentum Gerät, Urkunde , Konkretum zu l. īnstrūere herrichten, ausrüsten , mit übertragener Bedeutung unterrichten (instruieren). Adjektiv: instrumental; Kollektivum: Instrumentarium.    Ebenso… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Instrument — In stru*ment, n. [F. instrument, L. instrumentum. See {Instruct}.] [1913 Webster] 1. That by means of which any work is performed, or result is effected; a tool; a utensil; an implement; a device; as, the instruments of a mechanic; astronomical… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • instrument — (n.) late 13c., musical instrument, from O.Fr. instrument means, device; musical instrument (14c., earlier estrument, 13c.) and directly from L. instrumentem a tool, apparatus, furniture, dress, document, from instruere arrange, furnish (see… …   Etymology dictionary

  • Instrument — In stru*ment, v. t. 1. To perform upon an instrument; to prepare for an instrument; as, a sonata instrumented for orchestra. [1913 Webster] 2. To furnish or equip with instruments; to attach instruments to; as, the fighter planes were heavily… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • instrument — instrùment m <G mn nātā> DEFINICIJA 1. a. pomagalo i oruđe za rad u laboratoriju ili u ordinaciji b. sprava za mjerenje, snimanje, pokazivanje određenih vrijednosti, posebno kao dio kontrolnog sustava [svi su instrumenti u avionu otkazali]… …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”