interes

interes
INTERÉS, interese, s.n. 1. Preocupare de a obţine un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acţiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câştig, profit. ♢ loc. adj. De interes general (sau public) = de importanţă socială, util colectivităţii. ♢ expr. A-şi face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. ♢ (jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă şi durabilă, dorinţă arzătoare de a cunoaşte şi de a înţelege pe cineva sau ceva. 5. Înţelegere şi simpatie faţă de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deştepta atenţia, a stârni curiozitatea prin importanţa, frumuseţea, varietatea lucrului, a problemei, a acţiunii etc.; atracţie. [pl. şi; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

Interes ≠ dezinteres
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INTERÉS s. 1. (la pl.) v. afacere. 2. v. grijă. 3. atenţie, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stârnit interesul.)
Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonime

INTERÉS s. v. camătă, dobândă, procent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

interés s. n., pl. interése
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTERÉS interese n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ♢ De interes general (sau public) de importanţă socială. 2) Preocupare de a obţine un avantaj personal, ceva necesar. ♢ A-şi face interesele a-şi rezolva chestiunile personale. interesul poartă fesul interesul personal serveşte drept stimulent pentru efectuarea unor acţiuni. 3) Manifestare a unei atenţii (favorabile) faţă de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INTERÉS s.n. 1. Preocupare de a obţine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câştig. ♢ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activităţii umane. 2. Dobândă. ♢ Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) Orientare activă şi durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege. 4. Simpatie, înclinare faţă de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenţia, ne stârneşte curiozitatea etc.; atracţie. [pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – interesează, priveşte].
Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DN

INTERÉS s. n. 1. preocupare de a obţine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♢ ceea ce este util, important, care convine; folos, câştig. 2. dobândă. o daune ĕ = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă şi durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege. 4. simpatie, înclinare faţă de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenţia, ne stârneşte curiozitatea etc.; atracţie. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)
Trimis de raduborza, 29.10.2007. Sursa: MDN

interés (interése), s.n.1. Preocupare de a obţine ceva. – 2. Avantaj, folos, cîştig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înţelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenţie, atracţie. – Mr. intires. fr. interêt şi înainte (sec. XVIII) din it. interesso, mr., cf. ngr. ἰντερέσσον, alb. nderes, bg. interes (după Gáldi, Dict., 200, rom. provine din ngr. -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în alb.). – Der. interesa, vb. (a stîrni interes; refl., a arăta interes; refl., a se informa, a cere informaţii), din fr. intéresser; interesător, adj. (înv., interesant); interesant, adj., din fr. intéressant; dezinteres, s.n. (lipsă de interes; abnegaţie); dezinteresa, vb. (a compensa, a despăgubi; refl., a manifesta lipsă de interes), din fr. désintéresser; neinteresant, adj. (lipsit de interes).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • interes — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. interessie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} coś do załatwienia; potrzeba, sprawa : {{/stl 7}}{{stl 10}}Mieć do załatwienia jakiś interes, różne interesy. Przyjść do kogoś z …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • interés — sustantivo masculino 1. Valor o utilidad que tiene una persona o cosa en sí misma o para alguien: un invento de gran interés. 2. Curiosidad, afición o inclinación hacia alguien o algo: Tengo interés por ver el museo. Antónimo: desinterés. 3.… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • interés — (Del lat. interesse, importar). 1. m. Provecho, utilidad, ganancia. 2. Valor de algo. 3. Lucro producido por el capital. 4. Inclinación del ánimo hacia un objeto, una persona, una narración, etc. 5. bienes. 6. Conveniencia o beneficio en el orden …   Diccionario de la lengua española

  • interes — ȉnterēs m DEFINICIJA 1. zanimanje za što [gajiti interes]; radoznalost 2. korist, probitak [naći interes u čemu] 3. bank. dobitak u novcu na posuđen novac [uz visok interes]; kamata 4. osviještena potreba pojedinca ili skupine ljudi, države itd.; …   Hrvatski jezični portal

  • interès — m. intérêt …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • Interés — (Derivado del lat. interesse, interesar.) ► sustantivo masculino 1 Valor o importancia que tiene una persona, animal o cosa para alguien: ■ la nueva película de Woody Allen tiene mucho interés para tu investigación. IRREG. plural intereses 2… …   Enciclopedia Universal

  • Interés — Para otros usos de este término, véase Interés (desambiguación). Interés es un índice utilizado para medir la rentabilidad de los ahorros o también el coste de un crédito. Se expresa generalmente como un porcentaje. Dada una cantidad de dinero y… …   Wikipedia Español

  • interes — 1. Mieć interes do kogoś «chcieć załatwić z kimś jakąś sprawę, rozstrzygnąć jakąś kwestię»: – Miał pan do niego jaki interes? – Niewielki, ale miałem. T. Dołęga Mostowicz, Kariera. 2. Mieć interes w czymś «być czymś osobiście zainteresowanym,… …   Słownik frazeologiczny

  • interes — m IV, D. u, Ms. interessie; lm M. y 1. «sprawa; omówienie sprawy» Pilny, ważny interes. Załatwić, mieć do załatwienia jakiś interes. Nie wtrącaj się, nie twój interes! ◊ pot. Ładny interes «wyrażenie emocjonalne używane wtedy, kiedy coś się nam… …   Słownik języka polskiego

  • interès — tudi interés ésa m (ȅ ẹ; ẹ̑) 1. nav. mn. kar je, predstavlja komu določeno vrednoto; korist: tu se naši in njihovi interesi križajo; njuni interesi se ujemajo; družijo jih enaki, podobni, skupni interesi / za tem se skrivajo njegovi osebni… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”