interimar

INTERIMÁR, -Ă, interimari, -e, s.m., adj. (Persoană) care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului; ad-interim. – Din fr. intérimaire.

Trimis de valeriu, 27.09.2004. Sursa: DEX '98



INTERIMÁR adj. 1. v. ad-interim. 2. provizoriu, temporar. (Comisie interimar.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



interimár adj. m., s. m., pl. interimári; f. sg. interimáră, pl. interimáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTERIMÁR interimară (interimari, interimare) şi substantival (despre persoane) Care exercită temporar o funcţie; ad-interim. /<fr. intérimaire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTERIMÁR, -Ă adj. (Rar) Care exercită o funcţie, care funcţionează pe timp limitat până la întoarcerea sau la alegerea titularului; provizoriu, temporar. [cf. fr. intérimaire].

Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DN



INTERIMÁR, -Ă s. m. f., adj. (cel) care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului. (< fr. intérimaire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN