intransigénţã — s. f., g. d. art. intrasigénţei … Romanian orthography
inflexibilitate — INFLEXIBILITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este inflexibil; neflexibilitate. ♦ fig. Fermitate, tărie, intransigenţă. – Din fr. inflexibilité. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INFLEXIBILITÁTE s. rigiditate. (inflexibilitate unei bare.) … Dicționar Român
rigiditate — RIGIDITÁTE, rigidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi rigid (1), proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acţiunea forţelor care se exercită asupra lor.* Rigiditate dielectrică = proprietate a unui mediu rău conducător de electricitate de a nu … Dicționar Român
intransigént — adj. m., pl. intransigénţi; f. sg. intransigéntã, pl. intransigénte … Romanian orthography
decizie — DECÍZIE, decizii, s.f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii etc., soluţie adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluţie. ♦ Hotărâre luată de un organ al administraţiei de stat sau de un organ de jurisdicţie. 2.… … Dicționar Român
duritate — DURITÁTE, durităţi, s.f. 1. Calitatea, însuşirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistenţă la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conţine săruri (de calciu şi magneziu)… … Dicționar Român
hotărâre — HOTĂRẤRE, hotărâri, s.f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăşte cineva; decizie. ♢ loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neşovăitor. ♢ loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât … Dicționar Român
intransigent — INTRANSIGÉNT, Ă, intransigenţi, te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. v. neînduplecat. – Din fr. intransigeant. Trimis de valeriu, 09.02.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
neflexibilitate — NEFLEXIBILITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. ♦ fig. Fermitate, tărie, intransigenţă. – Ne + flexibilitate. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
nepreget — NEPRÉGET s.n. (înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ♢ loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără şovăire. – Ne + preget. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPRÉGET s. v. ardoare, dârzenie, fermitate, hotărâre,… … Dicționar Român
