ipohondru

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [var.: ipocóndru, -ă adj., s.m. şi f.] – Din fr. hypocondre.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; f. sg. ipohóndră, pl. ipohóndre

Trimis de siveco, 11.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IPOHÓNDR//U ipohondruă (ipohondrui, ipohondrue) şi substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre

Trimis de siveco, 11.08.2006. Sursa: NODEX



IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de ipohondrie. [var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DN



IPOHÓNDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ipohóndru (ipohóndră), adj. – Care are o stare psihică morbidă caracterizată prin nelinişte continuă. fr. hypochondre, cu pronunţarea din ngr. – Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s.f. (boală psihică morbidă, caracterizată prin nelinişte continuă), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER