irizaţie

IRIZÁŢIE, irizaţii, s.f. Coloraţie similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente subţiri. [var.: irizaţiúne s.f.] – Din fr. irisation.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



irizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. irizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. irizáţiei; pl. irizáţii, art. irizáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IRIZÁŢI//E irizaţiei f. Fascicul de culori variate ce apare pe anumite suprafeţe (pe cristale, scoici etc.) datorită interferenţei luminii. [G.-D. irizaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. irisation

Trimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: NODEX



IRIZÁŢIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori şi de nuanţe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferenţă; descompunerea luminii albe prin difracţie, dispersie sau interferenţă. [gen. iei, var. irizaţiune s.f. / < fr. irisation].

Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DN



IRIZÁŢIE s. f. ansamblu de culori şi nuanţe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferenţă; descompunerea luminii albe prin difracţie, dispersie sau interferenţă; iridescenţă. (< fr. irisation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN