izbucni

izbucni
IZBUCNÍ, izbucnesc, vb. IV. intranz. 1. A se manifesta brusc şi cu putere; a se arăta deodată; p. ext. a ţâşni. 2. (Despre sunete, vorbe etc.; la pers. 3) A se porni deodată şi cu intensitate, a se auzi deodată. [var.: zbucní vb. IV] – Din bg. izbukna.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

IZBUCNÍ vb. 1. v. erupe. 2. a ţâşni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au izbucni din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (înv. şi reg.) a prorupe, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (izbucni în plâns, în râs.) 4. v. dezlănţui. 5. a se declara. (A izbucni un incendiu.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

izbucní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbucnésc, imperf. 3 sg. izbucneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbucneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A IZBUCN//Í izbucniésc intranz. 1) (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a se dezlănţui; a se declanşa; a irupe; a se declara; a se stârni. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni; a irupe; a răbufni. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote, sunete, vorbe etc.) A începe brusc şi cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neaşteptate şi violent într-o discuţie; a exploda. /<bulg. izbukna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

izbucní (izbucnésc, izbucnít), vb. – 1. A se porni, brusc şi cu putere. – 2. A izvorî, a ţîşni. – 3. A bufni în, a pufni în. – var. sbucni, sbugni. bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresivă, cf. pocni, bufni, şi ngr. μπουχτίζω, rus. buchnutĭ, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializată cu sensul de "a o rupe la fugă", poate prin încrucişare cu sbughi. După Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti. – Der. postverbal izbuc, s.n. (Trans., izvor, fîntînă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • izbucní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbucnésc, imperf. 3 sg. izbucneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbucneáscã …   Romanian orthography

  • exploda — EXPLODÁ, explodez, vb. I. tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură şi gaze sub presiune, care produc… …   Dicționar Român

  • irupe — IRÚPE, irúp, vb. III, intranz. A ieşi la iveală sau a se manifesta dintr o dată şi cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violenţă. ♦ fig. a se revărsa, a deborda. [var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe). Trimis de… …   Dicționar Român

  • erupe — ERÚPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul erupe din pământ.) 2. (med.) (înv.) a se prozări.… …   Dicționar Român

  • pufni — PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A expira pe nări cu zgomot, scurt şi sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulţumirii). ♢ expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a l pufni pe cineva râsul = a izbucni într un râs brusc… …   Dicționar Român

  • stârni — STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele… …   Dicționar Român

  • aprinde — APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ♢ expr. A şi aprinde paie în cap = a şi crea singur o neplăcere; a o păţi cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ refl. A începe să ardă …   Dicționar Român

  • declara — DECLARÁ, declár, vb. I. 1. tranz. A anunţa ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în faţa unei autorităţi, ♦ A da pe faţă, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. tranz …   Dicționar Român

  • eclata — ECLATÁ, eclatez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater. Trimis de laurap, 25.11.2002. Sursa: DEX 98  ECLATÁ vb. v. străluci. Trimis de… …   Dicționar Român

  • latent — LATÉNT, Ă, latenţi, te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, ntis. Trimis de LauraGellner, 24.03.2008. Sursa: DEX 98  LATÉNT adj. potenţial. (Energie latent.) Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”