izgoni

izgoni
IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi reg.) a întiri, a mâna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprânji, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-a izgoni din casa lui.) 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

izgoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izgonésc, imperf. 3 sg. izgoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izgoneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A IZGON//Í izgoniésc tranz. (fiinţe) A forţa să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a fugări. /<sl. izgoniti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti "a vîna". – Der. izgon, s.n. (detaşament), înv., deverbal; izgoană, s.f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiuneşte); izgnanie, s.f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… …   Dicționar Român

  • surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… …   Dicționar Român

  • alunga — ALUNGÁ, alúng, vb. I. tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – lat. *allongare (< longus). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A alunga …   Dicționar Român

  • ijderi — ijderí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ijdereáscă; …   Dicționar Român

  • oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec …   Dicționar Român

  • depărta — DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. refl. A mări distanţa faţă de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se aşeza sau a pleca (mai) departe. ♦ fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. tranz. A duce, a muta… …   Dicționar Român

  • expulza — EXPULZÁ, expulzez, vb. I. tranz. A obliga să părăsească ţara, a trimite peste graniţă un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezenţă pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser …   Dicționar Român

  • izgonire — IZGONÍRE s.f. Acţiunea de a izgoni şi rezultatul ei; alungare. – v. izgoni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IZGONÍRE s. 1. alungare, gonire. (izgonire cuiva de acasă.) 2. v. surghiunire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mâna — MÂNÁ, mân, vb. I. tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracţiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ♢ expr. (fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia …   Dicționar Român

  • mătrăşi — MĂTRĂŞÍ, mătrăşesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezenţă este supărătoare; a alunga, a goni. ♢ expr. A mătrăşi din lumea asta = a ucide. ♦ refl. A pleca (în grabă şi cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”