izomorfism

IZOMORFÍSM s.n. 1. Relaţie, corespondenţă între două obiecte, fenomene etc. care au aceeaşi structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanţelor cu compoziţie chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleaşi forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuinţat de unii lingvişti structuralişti pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt şi propoziţie sau frază. – Din fr. isomorphisme.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



IZOMORFÍSM s. (fiz.) izomorfie.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



izomorfísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IZOMORFÍSM n. 1) Corespondenţă între două obiecte, fenomene care au aceeaşi structură; identitate de structură. 2) Proprietate a unor substanţe de a fi izomorfe. /<fr. isomorphisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (mat.) Corespondenţă biunivocă între două mulţimi cu aceeaşi structură. ♦ Însuşire a unor substanţe cu compoziţie chimică analoagă de a cristaliza în aceleaşi forme cristaline; izomorfie. [var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN



IZOMORFÍSM s. n. 1. identitate de formă, de structură. 2. proprietate a unor substanţe cu compoziţie chimică analoagă de a cristaliza în aceleaşi forme cristaline; izomorfie. 3. (mat.) corespondenţă biunivocă între elementele a două mulţimi cu aceeaşi structură. (< fr. isomorphisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN