jeţ

JEŢ, jeţuri, s.n. Scaun înalt cu spetează şi braţe. [var.: (înv. şi reg.) jelţ, jilţ s.n.] – Din germ. Sitz.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



JEŢ s. fotoliu, (prin Transilv.) şezău. (Stă tolănit într-un jeţ.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



jeţ/jilţ s. n., pl. jéţuri / jílţuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JEŢ jeţuri n. Scaun cu spătar înalt (şi cu braţe) jilţ. /<germ. Sitz, săs. Sätz

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jeţ (jéţuri), s.n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – var. jeţiu, jăţiu, jilţ, jîlţ. lat. *iacium, de la iacēre "a sta tolănit", cf. it. diaccio "ţarc pentru oi", sicil. jazzu "vizuină". Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de "culcuş, pat", ca în "laviţă". Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influenţa germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, Bucureşti 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic şi nu explică var. jeţiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin şi DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, "mod de a se aşeza", după Moldovan 426). – Der. jilţuit, adj. (în formă de jilţ).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER