- juca
- JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (juca tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeA JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărţi de joc, numere, figuri de şah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situaţia, reputaţia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ juca un anumit rol a avea o anumită importanţă pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în faţa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puţin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mişcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mişcări repezi şi vibrante. ♢ A-i juca (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune şi viclenie. A-i juca(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaţii) A funcţiona în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE JUCÁ mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsă de consideraţie; a nu lua în seamă gravitatea unei situaţii. ♢ juca cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaţii. juca cu sănătatea a-şi neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<lat. jocareTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: NODEXjucá (joc, jucát), vb. – 1. A-şi petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (refl.) A-şi petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mişca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-şi bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Puşcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de "a dansa", pe care Puşcariu, Lr., 242 şi DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati "a juca" şi "a dansa", ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluţii interne, plecîndu-se de la sensul "a mînui, a mişca", cf. it. ballare "a mişca" şi "a dansa". – Der. jucător, s.m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuş, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeţ, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s.f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s.m. (vînzător de jucării); jucătorie, s.f. (trişare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
