jurisprudenţă


jurisprudenţă
JURISPRUDÉNŢĂ, jurisprudenţe, s.f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obişnuit un tribunal un litigiu. 2. Ştiinţa dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.
Trimis de cata, 02.03.2002. Sursa: DEX '98

JURISPRUDÉNŢĂ s. v. drept.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

jurisprudénţă s. f., g.-d. art. jurisprudénţei; pl. jurisprudénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JURISPRUDÉNŢ//Ă jurisprudenţăe f. 1) Ansamblu de principii juridice; ştiinţă a dreptului. 2) Ansamblu de decizii sau soluţii date de un organ de jurisdicţie în anumite probleme de drept. [G.-D. jurisprudenţei; Sil. -ris-pru-] /<lat. jurisprudentia, fr. jurisprudence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

JURISPRUDÉNŢĂ s.f. 1. Soluţie dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicţie prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislaţiei. 2. Totalitatea hotărârilor pronunţate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicţie. 3. (Liv.) Ştiinţe juridice; drept. [cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia].
Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DN

JURISPRUDÉNŢĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. ştiinţa dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • jurisprudénţã — s. f., g. d. art. jurisprudénţei; pl. jurisprudénţe …   Romanian orthography

  • jurisprudenţial — JURISPRUDENŢIÁL, Ă, jurisprudenţiali, e, adj. (livr.) Care aparţine jurisprudenţei, de jurisprudenţă. [pr.: ţi al] – Din fr. jurisprudentiel. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98  jurisprudenţiál adj. m., pl. jurisprudenţiáli; f …   Dicționar Român

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… …   Romanian orthography

  • drit — DRIT, drituri, s.n. (înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DRIT s. v. drept, jurisprudenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  drit s. n …   Dicționar Român

  • jurist — JURÍST, Ă, jurişti, ste, s.m. şi f. Specialist în ştiinţele juridice. ♢ (înv.) Student(ă) în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista. Trimis de cata, 11.06.2008. Sursa: DEX 98  JURÍST s. (înv.) legist, pravilist, prăvilaş. Trimis de siveco, 05.08 …   Dicționar Român

  • legile — LÉGILE s. pl. art. v. drept, jurisprudenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român