landou

LANDÓU, landouri, s.n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri aşezate faţă în faţă şi cu capota formată din două părţi mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare şi acoperit. – Din fr. landau.

Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



LANDÓU s. v. cărucior.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LANDÓU landouri n. 1) înv. Trăsură luxoasă cu capota pliabilă, având patru locuri aşezate faţă în faţă. 2) Cărucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landau

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete aşezate faţă în faţă, al cărei acoperiş, format din două bucăţi, se ridică şi se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare şi închis. [var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraş în Germania].

Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN



LANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete faţă în faţă, al cărei acoperiş, format din două bucăţi, se ridică şi se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare şi închis. (< fr. landou)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



landóu (landóuri), s.n. – Cărucior de copil. fr. landau; finala ca în carou, erou etc.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER