lat

LAT, -Ă, (1) laţi, -te, adj. (2) laturi, s.n. 1. adj. Care are o lăţime (relativ) mare. ♢ loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ expr. A spune vorbe mari şi late = a spune vorbe pompoase, dar fără conţinut. (fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situaţie a luat proporţii grave, îngrijorătoare. (fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece straşnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (fam.) Întins la pământ (fără simţire sau mort). ♢ expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimţire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. s.n. Partea lată (1) a unui obiect; lăţime. ♢ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lăţimea unei palme obişnuite cu degetele lipite. ♢ loc. adv. De-a latul = în curmeziş. – lat. latus.

Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX '98



Lat ≠ îngust, strâmt

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri lat.) 2. s. v. lăţime.

Trimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: Sinonime



LAT s. v. păduche.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



de-a látul loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lat adj. m., pl. laţi; f. sg. látă, pl. láte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lat (foaie de pânză) s. m., pl. laţi

Trimis de siveco, 14.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



lat (lăţime) s. n., pl. láturi

Trimis de siveco, 05.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



LAT látă (laţi, láte) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lăţime. Pânză lată. Frunte lată. ♢ lat în spate (sau în spete) bine dezvoltat fiziceşte. A o face lată a) a trage un chef straşnic; b) a face inconştient o boroboaţă. 2) fam. Care este în stare de nesimţire; întins fără mişcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) lat a cădea fără simţire la pământ. A lăsa pe cineva lat a bate (pe cineva), lăsându-l în nemişcare. A fi lat de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lat (látă), adj. – 1. Larg, spaţios. – 2. Amplu, întins. – 3. Plan, plat. – 4. (arg.) Grav, serios (mai ales în expresia e lată "treaba-i serioasă"). – 5. Emfatic, bombastic, umflat. – 6. (adv.) Ca o piatră, ca o greutate moartă. – 7. (s.n.) Lăţime. – 8. (s.n.) Partea plană a unui obiect. – 9. (s.n.) Lăţimea sabiei. – 10. (s.m.) Lăţimea unei ţesături. – 11. (s.m.) Plastron de cămaşă, piept. – 12. (s.m., arg.) Orez. lat. latus (Puşcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935; DAR), cf. it. lato, prov. lat, sp. lado, cu uz subst. (cf. totuşi Dante, I, XIII, 13; ali hanno late; v. sard. lata "lăţime" (Atzori 212); bearn., lat. "larg"). E sinonim şi concurent cu larg. Pentru sensul 11, care se foloseşte mai ales la pl., Bogrea, Dacor., IV, 826 şi DAR pornesc de la germ. Latz "corset, piept"; dar e evident că-i vorba de o aplicare specială a sensului 10, cf. fr. largeur, sp. ancho, ca termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, cf. sp. ladilla. Der. lătîi (var. Banat latîńu), adj. (turtit, plat); lătăreţ, adj. (turtit, plan; bîlbîit); lătăreţ, s.m. (varietate de scrumbie, Scomber pelamys); lătăreaţă, s.f. (Trans., măsură de un sfert de litru); latiţă, s.f. (plantă nedeterminată, cu frunze late); lăteaţă, s.f. (varietate de şobolani de cîmp, Myoxus glis); lateş, adj. (cu coarne desfăcute); lătăuş, s.m. (nimfa ţînţarului, Culex pipiens); lătete, s.n. (Banat, scîndură); lăţiş, adv. (oblic, în sensul lăţimii); lătîng, adj. (rar, interminabil, fără sfîrşit), cu un suf. neuzual, cf. nătîng; lăţi, vb. (a lărgi; a turti, a netezi; refl., a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la lat, dar cf. lat. latesco (Puşcariu 48; Candrea-Dens., 956); lăţie, s.f. (înv., extensiune); lăţime, s.f. cf. latură. În compusele bucălat, codălat, -lat nu este adj. (cf. Spitzer, Dacor., V, 332 şi REW 4934), ci suf. -at cu infix expresiv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER