lega

lega
LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile şi înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) şi a o închide în felul arătat. ♢ expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). ♢ expr. (pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câştigul obţinut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un şiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărţi şi a-i pune scoarţe; a broşa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. tranz. A prinde, a agăţa, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanţ etc. 2. tranz. fig. A înlănţui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. tranz. A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spaţiu sau în timp. ♦ (tehn.) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalaţii sau între o instalaţie şi o sursă de forţă (care-i asigură funcţionarea). 4. tranz. şi refl. fig. A (se) înfiripa sau a (se) stabili relaţii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ refl. A se ocupa cu râvnă de ceva, a simţi un mare ataşament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. refl. fig. A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăţa de cineva. III. tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanţ etc.; a pune în lanţuri, în fiare; a înlănţui, a încătuşa. ♢ expr. Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini şi de picioare = a împiedica pe cineva să acţioneze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. fig. 1. refl. A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. tranz. (În superstiţii şi în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin vrăji. v. tranz. şi refl. A(-şi) înfăşura sau a(-şi) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ♢ expr. (tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înşela pe cineva. (refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare îşi cunoaşte greutăţile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-şi crea complicaţii inutile. VI. 1. intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. refl. şi intranz. (Despre sosuri, dulceţuri etc.) A se îngroşa, a se închega. – lat. ligare.
Trimis de andreeadima, 25.10.2008. Sursa: DEX '98

LEGÁ2, leghez, vb. I. tranz. (înv.) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din fr. léguer, lat. legare.
Trimis de andreeadima, 25.10.2008. Sursa: DEX '98

A lega ≠ a dezlega
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Antonime

LEGÁ vb. 1. v. înnoda. 2. a strânge. (A lega opincile cu nojiţele.) 3. v. pansa. 4. v. priponi. 5. v. încătuşa. 6. v. cercui. 7. v. uni. 8. v. cartona. 9. a se închega, a se îngroşa, a se învârtoşa. (Dulceaţa s-a lega.) 10. v. asocia. 11. v. căsători. 12. v. ataşa.
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime

LEGÁ vb. (jur.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A lega cuiva un bun.)
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime

LEGÁ vb. v. angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime

legá (a uni) vb., ind. prez. 1 sg. lég, 3 sg. şi pl. leágă
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

legá (a lăsa prin testament) vb., ind. prez. 1 sg. leghéz, 3 sg. şi pl. legheáză
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A LEGÁ1 leg 1. tranz. 1) (capetele unei sfori, funii etc.) A uni printr-un nod, formând un întreg; a înnoda. 2) (saci, pungi etc.) A înfăşura cu o sfoară, strângând marginile; a închide la gură (cu ajutorul unei sfori). ♢ lega băierile (de) la pungă a reduce cheltuielile, făcând economii. lega paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A înnoda cruciş. 4) (obiecte) A uni împreună (cu ajutorul unei sfori), formând un mănunchi. lega snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui şiret etc. 6) (piese ce alcătuiesc un obiect) A strânge laolaltă (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tipărite) A uni cosând împreună, prevăzând cu o copertă; a broşa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau funcţional. 9) (puncte îndepărtate în spaţiu sau în timp) A pune în raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind între ele şi formând lanţul vorbirii. 11) (relaţii) A face să se nască. lega dragoste. 12) (persoane) A pune în lanţuri; a fereca; a înlănţui. ♢ lega burduf (sau butuc, cobză) a lega foarte strâns, imobilizând. lega de mâini şi de picioare a) a imobiliza; b) a împiedica să acţioneze. lega limba (sau gura) cuiva a reduce la tăcere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lanţ), împiedicând să fugă. 14) (părţi ale corpului rănite) A înfăşura strâns (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ lega la ochi a înşela. 15) (în superstiţii) A opri prin vrăji, farmece. 2. intranz. (despre plante) A fi în faza când începe să dea rodul. /<lat. ligare
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: NODEX

A LEGÁ2 leg tranz. jur. (bunuri, succesiuni) A lăsa drept moştenire prin legat; a testa. /<fr. leguer, lat. legare
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: NODEX

A SE LEGÁ mă leg intranz. 1) A-şi lua obligaţia (să facă ceva); a se angaja; a se obliga. lega prin jurământ. 2) A se apropia sufleteşte (de cineva sau de ceva); a se ataşa. 3) A avea pretenţii (faţă de cineva), atacându-l şi cerând socoteală; a se agăţa (de cineva). 4) (despre dulceţuri, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind într-o stare intermediară dintre cea lichidă şi cea solidă; a se îngroşa. /<fr. leguer, lat. legare
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: NODEX

LEGÁ vb. I. tr. A lăsa prin legat, prin testament. [< fr. léguer, cf. lat. legare].
Trimis de LauraGellner, 25.10.2008. Sursa: DN

LEGÁ vb. tr. a lăsa prin legat2. (< fr. léguer, lat. legare)
Trimis de raduborza, 25.10.2008. Sursa: MDN

legá (lég, legát), vb.1. A prinde cu o sfoară etc. – 2. A uni, a adăuga, a înlănţui cu noduri sau legături. – 3. A amara, a fixa, a propti. – 4. A îmbuca, a îmbina, a umple. – 5. A strînge, a împiedica mişcarea, a înţepeni. – 6. A cartona, a broşa (o carte). – 7. A vorbi coerent. – 8. A încinge, a înfăşura. – 9. A înflori, a rodi. 10. A întări, a solidifica un sos. – 11. A îngroşa o marmeladă. – 12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. – 13. A obliga, a constrînge, a sili. – 14. A impune precepte morale sau bisericeşti. – 15. A uni prin căsătorie. – 16. A prohibi, a interzice. – 17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea vrăjilor. – 18. A comunica, a pune în legătură. – 19. (refl.) A intra în contact, a se împrieteni. – 20. (refl.) A se dedica. – 21. (refl.) A se încăiera cu cineva. – 22. (refl.) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu. lat. lĭgāre (Puşcariu 958; Candrea-Dens., 969; REW 5024; DAR), cf. it. legare, prov., sp., port. liar, fr. lier. Sensul 17, explicat greşit de Iordan, BF, IX, 140, plecînd de la obiceiul de a castra tăuraşii legîndu-le testiculele (cf. m. L. Wagner, BF, X, 158), este o evoluţie normală a sensurilor 14 şi 16. Der. legat, adj. (unit, fixat, înţepenit; broşat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; îngrădit; neputincios; împlinit, format perfect, despre persoane); legător, adj. (care leagă); legător, s.m. (cel care leagă cărţi, paie etc.; încărcător de snopi); legătoreasă, s.f. (cea care leagă cărţi, snopi); legătoare, s.f. (legătoreasă; bandă, faşă; aliaj, amestec; cravată; grindă); legătorie, s.f. (atelier de legare a cărţilor, serviciul legătorului; arg., razie); legămînt (mr. ligămîntu), s.n. (legătură; relaţie; convenţie, pact, obligaţie, compromis; farmec, descîntec, vrajă), cu suf. -mînt (după Puşcariu 959; Candrea-Dens., 972; REW 5023; DAR; direct din lat. lĭgamentum); legătură, s.f. (unire; broşare de carte; coardă, curea; lanţ, fiare; copulă; legare de pămînt; înv., fundament, ciment; bandaj, pansament; mănunchi, snop; boccea, pachet; relaţie, tratat; unire, alianţă; uniune liberă, relaţii amoroase; convenţie, acord; compromis, obligaţie; mandat, obligaţie religioasă sau morală; decret ecleziastic; descîntec menit să îndepărteze lupii; vrajă care împiedică pe proaspătul căsătorit să realizeze unirea trupească), cu suf. -tură (după Puşcariu 960; Candrea-Dens., 970; REW 5026; DAR, direct din lat. lĭgatŭra, cf. mr. ligătură, it. legatura, sp. ligadura); legătui, vb. (a obliga; refl., a se obliga, a se compromite; refl., a se înţelege, a cădea de acord), cu suf. -ui; legătuială, s.f. (învoială, acord; obligaţie); legătuinţă, s.f. (legătură, laţ; obligaţie, pact). cf. dezlega.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

legá (lég, legát), vb. – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. lat. legare (sec. XIX), fr. leguer. Nu se obişnuieşte să se conjuge. – Der. leg, s.n. (înv., legat, poruncă), din fr. legs; legat (var. înv., legată, legatum, legaton), s.n. (danie, mandat), din lat. legatum, în parte prin intermediul ngr. λεγάτον (sec. XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, s.m,, din fr. légataire, şi mai înainte din lat. legatarius; legat, s.m. (delegat papal), din lat. legatus (sec. XVII); legaţi(un)e, s.f., din fr. légation; delega, vb., din fr. déléguer; delegaţi(un)e, s.f., din fr. délégation; relega, vb., din fr. reléguer.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • lega (1) — {{hw}}{{lega (1)}{{/hw}}o (region.) liga s. f. 1 Associazione fra privati o gruppi sociali per il perseguimento di determinati scopi: lega operaia, sindacale; lega doganale | Accordo, alleanza politica, militare e anche commerciale: lega di… …   Enciclopedia di italiano

  • Lega — steht für die Kurzbezeichnung für eine italienische und eine Tessiner Partei (Lega bedeutet hier Liga) die Lega dei Ticinesi in der Schweiz die Lega Nord in Italien ein Volk in der Demokratischen Republik Kongo, Lega (Volk) die Lega (Fluss), ein… …   Deutsch Wikipedia

  • Lega — may refer to:* Silvestro Lega * Legha (clan) …   Wikipedia

  • Lega [1] — Lega (ital.), Schrot u. Korn bei Münzen; daher L. bassa, schlechtes Schrot u. Korn; geringhaltiges, ausgemünztes Silber …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Lega [2] — Lega, Graphit, aus Südcalabrien, zu Schmelztiegeln benutzt …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Lega — Lega, ital., Schrot und Korn der Münzen …   Herders Conversations-Lexikon

  • lēga- — *lēga , *lēgaz, *læ̅ga , *læ̅gaz germ., Adjektiv: nhd. niedrig, gering; ne. low; Rekontruktionsbasis: an., ae., afries., mnl., mnd., mhd.; Hinweis: s. *legjan?; Etymologie …   Germanisches Wörterbuch

  • lega — f. ☛ V. lego …   Diccionario de la lengua española

  • léga — 1 e ž (ẹ) 1. način, kako je kaj nameščeno glede na svojo daljšo os in določeno ravnino: veja se je znebila snega in se vrnila v prejšnjo lego; hraniti steklenice v ležeči legi; pokončna, vodoravna lega; lega dlačic na tkanini / mišice držijo… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • lega — 1lé·ga s.f. AU 1. alleanza tra stati, città, comuni per la difesa di interessi politici, militari, economici e sim.: formare, stringere una lega, lega attica, lega difensiva Sinonimi: coalizione, confederazione, federazione. 2a. associazione fra… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”