- legile
- LÉGILE s. pl. art. v. drept, jurisprudenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
legile
Look at other dictionaries:
supranatural — SUPRANATURÁL, Ă, supranaturali, e, adj. Care pare mai presus de forţele şi legile naturii sau în contradicţie cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri; care este atribuit unor forţe miraculoase; miraculos, fantastic … Dicționar Român
crimă — CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului,… … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
materialism — MATERIALÍSM s.n. 1. Concepţie filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conştiinţa factorul derivat; spec. filozofie marxistă (marxism). ♢ Materialism dialectic = ştiinţa despre raportul dintre materie şi conştiinţă, despre… … Dicționar Român
darwinism — DARWINÍSM s.n. Concepţie evoluţionistă, formulată de naturalistul englez Darwin, care explică originea şi evoluţia speciilor de animale şi de plante prin transformarea treptată a altor specii care au trăit odinioară pe pământ, ca urmare a… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
legislativ — LEGISLATÍV, Ă, legislativi, e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea şi la adoptarea lor. ♢ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora şi a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri … Dicționar Român
lingvistică — LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s.f. Ştiinţa care studiază limba (II) şi legile ei de dezvoltare. [var.: (înv.) limbístică s.f.] – fr. linguistique. Trimis de deka u, 08.04.2008. Sursa: DLRM lingvístică s. f., g. d. art. lingvísticii; … Dicționar Român
naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… … Dicționar Român
necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… … Dicționar Român
