legiune

legiune
LEGIÚNE, legiuni, s.f. 1. Mare unitate militară romană; p. gener. denumire dată unor formaţii militare sau paramilitare din diferite epoci. ♢ Legiune străină = (în Franţa şi în Spania) formaţie militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii. 2. fig. Mulţime; ceată, gloată. [pr.: -gi-u-.var.: (înv.) legioánă s.f.] – Din fr. légion, lat. legio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98

LEGIÚNE s. (ist., mil.) (înv.) polc. (legiune romană.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

legiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. legiúnii; pl. legiúni
Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

LEGIÚN//E legiunei f. (la vechii romani) Unitate militară de bază constând din aproximativ 4000-6000 de oameni. [Sil. -gi-u-] /<lat. legio, legiuneonis, ngr. legheón, fr. légion
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LEGIÚNE s.f. 1. Unitate militară romană compusă din aproximativ 6000 de oameni (infanterişti şi cavalerişti). 2. Nume al unor formaţii militare neregulate din diferite epoci. ♢ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franţa, care se acordă pentru distincţii militare şi civile; legiunea străină = (în Franţa şi în Spania) corp de trupă format din mercenari, cu garnizoana în colonii şi care era destinat asigurării autorităţii statului şi administraţiei colonialiste. 3. (fig.) Mulţime mare, organizată; ceată. [var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. légion, it. legione, lat. legio].
Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN

LEGIÚNE s. f. 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 şi 6000 de oameni, în cohorte, manipule şi centurii. 2. nume ale unor formaţii militare neregulate din diferite epoci. o Lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franţa, care se acordă pentru merite militare şi civile; Llegiune străină = (în Franţa şi Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorităţii statului şi administraţiei colonialiste. 3. (fig.) mulţime organizată; ceată. (< fr. légion, lat. legio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • legiúne — s. f. (sil. gi u ), g. d. art. legiúnii; pl. legiúni …   Romanian orthography

  • legionar — LEGIONÁR, Ă, legionari, e, subst., adj. 1. s.m. Soldat care făcea parte dintr o legiune romană. 2. s.m. şi f. Membru sau simpatizant al organizaţiei fasciste din România interbelică; gardist. 3. adj. Referitor la legionari (2), de legionar.… …   Dicționar Român

  • cohortă — COHÓRTĂ, cohorte, s.f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr o legiune. ♦ fig. Mulţime, ceată. – Din lat. cohors, tis. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  cohórtă s. f., pl. cohórte Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • hastaţi — HASTÁŢI s.m. pl. Numele soldaţilor veterani, înarmaţi cu lance, care formau prima linie dintr o legiune romană. – Din lat. hastati. Trimis de tavilis, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HASTÁŢI s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldaţilor veterani înarmaţi cu… …   Dicționar Român

  • triarii — TRIÁRII s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldaţilor veterani care formau al treilea rând dintr o legiune romană. [sg. triariu. / < lat. triarii]. Trimis de LauraGellner, 09.03.2009. Sursa: DN  TRIÁRII s. m. pl. nume dat soldaţilor veterani, care… …   Dicționar Român

  • legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis …   Dicționar Român

  • leghion — LEGHIÓN s.n. v. legiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • leghiune — LEGHIÚNE s.f. v. legiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • legioană — LEGIOÁNĂ s.f. v. legiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • lighioană — LIGHIOÁNĂ, lighioane, s.f. 1. Animal (sălbatic). ♦ spec. Pasăre de curte; orătanie. ♦ spec. Insectă, gâză (vătămătoare). 2. fig. Termen injurios dat unui om de nimic; mişel. ♦ Calificativ glumeţ dat unui copil sau unui om matur. [var.: lighioáie… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”