leică

LÉICĂ¹ s.f. (pop.; adesea însoţit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – cf. bg. l ĕ l k a "cumnată".

Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



LÉICĂ², leici, s.f. (reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. cf. ucr. l i j k a.

Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



LÉICĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, pâlnie, ţaţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



léică (lele) s. f., g.-d. art. léichii; pl. leici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



léică (pâlnie) s. f., g.-d. art. léicii; pl. leici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÉI//CĂ leicăci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care serveşte la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ♢ A face gâtul (sau gura) leică şi pântecele balercă a bea foarte mult. /<rus. leika

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



léică (léici), s.f. – Pîlnie. – Megl. leică. sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją "a vărsa", cf. leit.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER