lepădătură

lepădătură
LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LEPĂDĂTÚRĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o lepădătură.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (lepădătură societăţii.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lepădătúră s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LEPĂDĂTÚR//Ă lepădăturăi f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moraliceşte; depravat; dezmăţat; destrăbălat. /a lepăda + suf. lepădăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • gunoi — GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă,… …   Dicționar Român

  • otreapă — OTREÁPĂ, otrepe, s.f. 1. Cârpă (de şters), zdreanţă. 2. fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voinţă; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OTREÁPĂ s. v. cârpă. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pleavă — PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (iht.)… …   Dicționar Român

  • poghibală — POGHIBÁLĂ, poghibale, s.f. (reg.) Om de nimic, secătură, puşlama. – Din ucr. pohybel , rus. pogibel . Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  POGHIBÁLĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură. Trimis …   Dicționar Român

  • putregai — PUTREGÁI, putregaiuri, s.n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân şi neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. fig.… …   Dicționar Român

  • zdreanţă — ZDREÁNŢĂ, zdrenţe, s.f. 1. Bucată ruptă, sfâşiată dintr o pânză sau dintr un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ fig. (fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subţire făcut din făină şi ouă, care se …   Dicționar Român

  • avorton — AVORTÓN, avortoni, s.m. Fiinţă născută înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficienţe. ♦ fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98  AVORTÓN s. (med.) (pop.)… …   Dicționar Român

  • cioflingar — CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (pop. şi fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care ţăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcaţi în haine orăşeneşti. – cf. germ. S c h u h f l i c k e r cârpaci . Trimis de hai, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • ciorofleţ — ciorofleţ, ciorofléţi, s.m. (reg.) calic, lepădătură, om fără căpătâi, golan. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cutră — CÚTRĂ, cutre, s.f. Persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. Trimis de bad escu, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  CÚTRĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”