limbuţie

limbuţie
LIMBUŢÍE, limbuţii, s.f. Înclinare, tendinţă de a vorbi mult şi fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LIMBUŢÍE s. v. flecăreală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LIMBUŢÍE s. v. elocvenţă, oratorie, reto-rică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

limbuţíe s. f., art. limbuţía, g.-d. limbuţíi, art. limbuţíei; pl. limbuţíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LIMBUŢÍE f. Felul de a fi al omului limbut. [G.-D. limbuţiei] /limbut + suf. limbuţieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98  LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • logoree — LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • incontinenţă — INCONTINÉNŢĂ s.f. Lipsă de continenţă, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale. ♦ Neputinţă de a şi înfrâna unele dorinţe sau acţiuni. ♦ fig. (fam.) Logoree, limbuţie. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • facondă — FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; elocinţă. – Din fr. faconde. cf. lat. f a c u n d i a . Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; limbuţie, vorbărie. [< fr. faconde, cf …   Dicționar Român

  • clănţăneală — CLĂNŢĂNEÁLĂ, clănţăneli, s.f. Clănţănit. Clănţăni + suf. eală. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNEÁLĂ s. clănţănire, clănţănit, clănţăni tură, dârdâială, dârdâit. (clănţăneală dinţilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu …   Dicționar Român

  • flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… …   Dicționar Român

  • leorbăială — LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s.f. (reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [pr.: bă ia ] – Leorbăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, fle cărire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”