linie

linie
LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într-o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcţie sau leagă (pe o hartă, pe un plan etc.) diferite puncte în spaţiu. ♢ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafaţa exterioară a unei nave în timpul plutirii. ♢ loc. prep. La (sau în) linia... = în dreptul..., la nivelul... 3. (fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuţă. 4. Riglă. 5. Unitate de măsură de lungime folosită în ţările româneşti, egală cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (În loc.) În linie = în şir drept, în rând, în aliniere. 7. (livr.) Rând de cuvinte într-o pagină scrisă. 8. Succesiune, serie a strămoşilor sau a descendenţilor; filiaţie. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificaţii, de adăposturi şi de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ♢ Linie de bătaie (sau de luptă) = desfăşurare sistematică a unor forţe militare în vederea luptei; întindere a frontului ocupat de trupele care luptă. Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificaţii şi trupe. 10. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Ansamblu al instalaţiilor şi al reţelei de şine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porţiune delimitată dintr-o asemenea reţea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Direcţie, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legătura între două sau mai multe puncte. ♢ Linie electrică = ansamblul conductelor, dispozitivelor şi construcţiilor care asigură transmiterea la distanţă a energiei electrice. Linie telefonică (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legătura între mai multe posturi telefonice sau între posturi şi centralele telefonice. Linie telegrafică = totalitatea conductelor şi instalaţiilor dintre un emiţător şi un receptor telegrafic. Linie de întârziere = dispozitiv folosit pentru întârzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologică = a) organizare a procesului de fabricaţie, în care operaţiile sunt efectuate la locuri de muncă dispuse în ordinea succesiunii operaţiilor de fabricare; b) ansamblu de maşini de lucru, instalaţii şi mijloace de transport dintr-o fabrică sau uzină, dispuse în ordinea succesiunii operaţiilor prevăzute de procesul tehnologic. Linie automată = complex de maşini-unelte sau agregate care execută în mod automat operaţiile de prelucrare a unor piese, organe de maşini, produse etc. şi care asigură transportul acestora de la o maşină la alta fără intervenţia muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil. ♦ fig. Trăsătură fundamentală, punct esenţial (ale unei probleme). ♢ loc. adv. În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii. 14. fig. Orientare principală, direcţie a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduită. – Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LÍNIE s. 1. (rar) liniament. (A tras câteva linie para-lele.) 2. linie frântă = zigzag. 3. v. riglă. 4. v. dungă. 5. dungă, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o linie la prispa casei.) 6. v. liniuţă. 7. linie-ferată v. cale ferată. 8. trăsătură, (înv.) trăsură. (Din câteva linieii i-a făcut portretul.) 9. v. trăsătură. 10. v. siluetă. 11. itinerar, traseu. (linie aeriană Bucureşti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. direcţie. 14. v. descendenţă. 15. v. margine.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LÍNIE s. v. rând.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

línie s. f. (sil. -ni-e), art. línia (sil. -ni-a), g.-d. art. líniei; pl. línii, art. líniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LÍNI//E liniei f. 1) Trăsătură continuă (făcută cu creionul, cu peniţa etc.) pe o suprafaţă plană, având o singură dimensiune. 2) Figură geometrică obţinută prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersecţia a două planuri. linie dreaptă. linie frântă. 3) Instrument format dintr-o bară gradată folosită la trasarea liniilor drepte şi pentru măsurări; riglă. 4) Fiecare dintre trăsăturile paralele de pe un caiet. 5) Trăsătură (reală sau imaginară) care indică o limită, o direcţie dată etc. ♢ liniea orizontului dunga de la intersecţia aparentă a suprafeţei pământului cu bolta cerească. În linie unul lângă altul. 6) Consecvenţă privind legăturile de rudenie între generaţii; descendenţă; filiaţie. ♢ În linie dreaptă (sau directă) din tată în fiu. 7) Sistem de fortificaţii şi trupe. ♢ liniea întâi (sau liniea de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o bătălie. 8) Traseu al unei căi de comunicaţie. linie de cale ferată. linie aeriană. 9) Reţea de fire care asigură transmiterea la distanţă a energiei electrice. linie electrică. linie telefonică (sau de telefon). 10) la pl. Trăsături caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. linieile feţei. 11) Orientare, direcţie de acţiune într-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, germ. Linie, fr. ligne
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LÍNIE s.f. 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obţinută prin intersecţia a două suprafeţe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcţie dată, o limită etc. 3. Descendenţă, filiaţie. 4. Sistem de fortificaţii. ♢ Navă de linie v. navă. ♦ Şirul luptătorilor într-o bătălie; şir de tranşee; direcţia generală a poziţiilor trupelor. 5. Cele două şine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalaţiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicaţii între două puncte. 7. (La pl.) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feţei cuiva; contur, profil. ♦ Ţinută. 8. (fig.) Orientare; direcţie. 9. (Poligr.) Rând într-o pagină. ♦ Placă subţire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanţează rândurile. 10. Riglă. 11. (mar.) Ecuator. [pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

LÍNIE s. f. 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obţinută prin intersecţia a două suprafeţe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcţie dată, o limită etc. 3. descendenţă, filiaţie. 4. sistem de fortificaţii. ♢ şirul luptătorilor într-o bătălie; direcţia generală a poziţiilor trupelor. 5. cele două şine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalaţiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♢ legătură de telecomunicaţii între două puncte. 7. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feţei cuiva; contur, profil. ♢ ţinută. 8. (fig.) orientare; direcţie. 9. (poligr.) rând într-o pagină. ♢ placă subţire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanţează rândurile. 10. riglă. 11. (mar.) ecuator. 12. gamă de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

línie (línii), s.f.1. Dreaptă, dungă. – 2. Şir, rînd. – 3. Formaţie de trupe în ordin de bătaie. – 4. Legătură de comunicaţii. – 5. Rînd. – 6. Riglă. – 7. Stirpe, descendenţă. – 8. (înv.) Măsură de dimensiuni, valorează 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) în Munt. şi 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) în Mold. – 9. Obiect cu care se băteau şcolarii la palmă. lat., it. linea (sec. XVIII). – der. liniuţă, s.f. (riglă mică; cratimă); linia, vb. (a trage linii), folosit mai ales la part., cf. it. lineato; alinia, vb., format după fr. aligner; liniar (var. linear), adj., din fr. linéal; sublinia, vb., după fr. souligner.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • Linie L1 — „Butowskaja“ Verlauf im Stadtplan Eröffnung: 27. Dezember 2003 Länge: 5,2 km …   Deutsch Wikipedia

  • Linie — (von lateinisch linea) steht für: Kurve (Mathematik), ein eindimensionales Objekt, umgangssprachlich Strich Abstammungslinie, in der Genetik die direkte Linie, in der Vorfahren und ihre Nachkommen genetisch miteinander verwandt sind Geodäte, die… …   Deutsch Wikipedia

  • Linie 1 — ist ein Musical, das vom Berliner Grips Theater am 30. April 1986 uraufgeführt wurde. Die Musik schrieb Birger Heymann mit der Rockband No ticket, die Texte verfasste sein Freund Volker Ludwig, Regie führte Wolfgang Kolneder. 1988 wurde es von… …   Deutsch Wikipedia

  • Linie 2 — ist die Bezeichnung für: die Linie 2 der Madrider U Bahn, siehe Linie 2 (Metro Madrid) die Linie 2 der Moskauer U Bahn, siehe Samoskworezkaja Linie die Linie 2 der Pariser U Bahn, siehe Métrolinie 2 (Paris) die Linie 2 der Sankt Petersburger U… …   Deutsch Wikipedia

  • Linie 3 — steht für: die Linie 3 der Straßenbahn Bremen, siehe Linie 3 (Straßenbahn Bremen) die Linie 3 der Pariser U Bahn, siehe Métrolinie 3 (Paris) die Linie 3 der Madrider U Bahn, siehe Linie 3 (Metro Madrid) die Linie 3 der Moskauer U Bahn, siehe… …   Deutsch Wikipedia

  • Linie D — – Arbeitsgemeinschaft historischer Nahverkehr Düsseldorf e. V. Basisinformationen Unternehmenssitz Düsseldorf Webpräsenz www.linied.net Bezugsjahr 1992 Vorstand Hans Männel Wolfgang Sievers Oliver Schmidt Cars …   Deutsch Wikipedia

  • Linie A — steht für die Linie A der U Bahn Buenos Aires, siehe Linie A (Buenos Aires) die Linie A der S Bahn München, siehe Bahnstrecke Dachau–Altomünster Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer mit demselben …   Deutsch Wikipedia

  • Linie — »‹gerader, gekrümmter› Strich; Strecke; Grenzlinie, Begrenzung; Umriss; Zeile; militärische Stellung, Front; regelmäßig befahrene, beflogene Verkehrsstrecke; Geschlechtslinie, Abstammungsreihe; Richtung, Parteilinie«: Das Substantiv (mhd. linie,… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Linie [2] — Linie, elastische, s. Elastische Linie, Biegungslinie …   Lexikon der gesamten Technik

  • Linie — Sf std. (11. Jh.), mhd. linie, ahd. linna Entlehnung. Ist entlehnt aus l. līnea (eigentlich Leine, Schnur , also gerade wie eine ausgespannte Schnur , zu l. līnum n. Faden, Schnur, (eigentlich Flachs) . Adjektive: linear, linig; Verb: linieren.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”