lipsi

LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ♢ expr. Puţin lipseşte (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipseşte, se zice în faţa unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. intranz. (Mai ales în construcţii negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligaţie, o datorie; a se codi, a ezita. 5. refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunţa. ♦ tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó).

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A lipsi ≠ a se afla

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



LIPSÍ vb. 1. v. absenta. 2. (livr.) a frustra, a priva, (înv.) a slăbi, (fig.) a văduvi. (A lipsi de un drept, de un bun.) 3. v. dispensa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



LIPSÍ vb. v. codi, dezerta, dispărea, ezita, fugi, pregeta, şovăi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lipsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lipsésc, imperf. 3 sg. lipseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lipsească; imper. 2 sg. lipséşte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A LIPS//Í lipsiésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsă; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci când ar trebui să existe în mod normal. 3) A fi în cantitate insuficientă; a nu fi de ajuns. ♢ A-i lipsi cuiva o doagă a nu fi în toate minţile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face să nu mai beneficieze de ceva inerent şi necesar; a priva. /<ngr. lipso

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍPSI s.n. Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germ. Lipsi, cf. Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig].

Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DN



LÍPSI s. m. dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia corespunzătoare. (< germ. Lipsi, cf. Lipsia /Leipzig/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



lipsí (lipsésc, lipsít), vb. – 1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărţi. – 5. (înv.) A se lăsa de. – 6. (refl.) A părăsi, a renunţa la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul sl. lipsati (cf. Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din sec. XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); cf. alb. lipsem, bg. lipsuvam. sec. XVII. Der. lipsă, s.f. (carenţă; absenţă; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din gr. λεĩψις); e dubletul lui lipsis, s.f. (lipsă, carenţă), sec. XVIII, înv., direct din ngr. λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adj. (nerod, prost); lipsinţă, s.f. (înv., lipsă); nelipsit, adj. (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că bg. lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER