lovire

lovire
LOVÍRE, loviri, s.f. Acţiunea de a (se) lovi şi rezultatul ei. ♦ Infracţiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violenţă fizică. ♦ fig. (înv.) Nenorocire, năpastă. – v. lovi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LOVÍRE s. 1. izbire. (lovire cuiva cu ceva.) 2. v. ciocnire. 3. atingere, ochire, ochit. (lovire ţintei.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lovíre s. f., g.-d. art. lovírii; pl. lovíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • coliziune — COLIZIÚNE, coliziuni, s.f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forţe, tendinţe, interese contrare în domeniul relaţiilor omeneşti; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare,… …   Dicționar Român

  • percuţie — PERCÚŢIE, percuţii, s.f. 1. Metodă de a diagnostica o afecţiune după sunetul rezultat din lovirea uşoară şi repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de… …   Dicționar Român

  • chitară — CHITÁRĂ, chitare, s.f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ♢ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanţă, prevăzută cu un transductor care transformă vibraţiile coardelor în tensiuni… …   Dicționar Român

  • contuzie — CONTÚZIE, contuzii, s.f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea ţesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [var.: contuziúne s.f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, onis. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • sistru — SÍSTRU, sistre, s.n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner şi având de a curmezişul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire… …   Dicționar Român

  • zornăi — ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ♢ tranz. Îşi zornăie pintenii. – Zor2 + suf. năi. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • zăngăni — ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ♢ tranz. Îşi zăngănesc armele. [var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] –… …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • castanietă — CASTANIÉTĂ, castaniete, s.f. Instrument muzical de percuţie (răspândit în Spania şi în America Latină), format din două plăcuţe de lemn sau de fildeş, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta şi folosit la acompanierea… …   Dicționar Român

  • ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”