luciu

luciu
LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheaţă; lunecos. II. s.n. Aspect al suprafeţei unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafaţă strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LÚCIU adj. lucios, lustruit. (O suprafaţă luciu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

LÚCIU adj. v. lucios, lucitor, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LÚCIU s. lustru, strălucire, (înv.) perdaf. (luciu unei suprafeţe.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

LÚCIU s. v. pin.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lúciu adj. m. [-ciu pron. -ciu], f. lúcie (sil. -ci-e); pl. m. şi f. lúcii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

lúciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. lúciul; pl. lúciuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LÚCI//U1 luciue (luciui) 1) Care luceşte; lucios; lucitor. 2) Care a fost lustruit; cu lustru. ♢ Sărăcie luciue sărăcie mare; mizerie. [Sil. -ciu] /v. a luci
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LÚCIU2 luciuri n. Suprafaţă strălucitoare a unor obiecte; suprafaţă foarte netedă; lustru. luciul apei. ♢ A da luciu parchetului a face să strălucească parchetul. /v. a luci
Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Luciu — Infobox Romania Communes name=Luciu county=Buzău County year= mayor=Mircea Frăţilă from=2004 party=PD area= census=2002 population=2,977 [ [http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune id=503 judet id=548 localitate id=588 2002 census results for… …   Wikipedia

  • Luciu — 1 Original name in latin Luciu Name in other language Luciu, Luciul State code RO Continent/City Europe/Bucharest longitude 44.96667 latitude 27.08333 altitude 57 Population 2922 Date 2012 06 12 2 Original name in latin Luciu Name in other… …   Cities with a population over 1000 database

  • lúciu — I. adj. m. [ ciu pron. cìu], f. lúcie (sil. ci e); pl. m. şi f. lúcii II. s. n. [ ciu pron. cìu], art. lúciul; pl. lúciuri …   Romanian orthography

  • Comuna Luciu — Admin ASC 2 Code Orig. name Comuna Luciu Country and Admin Code RO.11.47300 RO …   World countries Adminstrative division ASC I-II

  • lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… …   Dicționar Român

  • lucios — LUCIÓS, OÁSĂ, lucioşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu …   Dicționar Român

  • grafit — GRAFÍT s.n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenuşie neagră şi cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRAFÍT s. (min.)… …   Dicționar Român

  • luci — LUCÍ, lucesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoţie, o dorinţă etc. 3. fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în… …   Dicționar Român

  • mat — MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându se astfel sfârşitul partidei. ♢ expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe… …   Dicționar Român

  • metal — METÁL1, metale, s.n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi electricitate, ductil şi maleabil, solid la temperatură obişnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum) Trimis de tavi, 22.01.2008. Sursa: MDN … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”