luminozitate


luminozitate
LUMINOZITÁTE, luminozităţi, s.f. 1. Însuşire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect şi strălucirea obiectului. ♦ (astron.) Strălucire a stelelor, exprimată fie prin emisiunea totală de energie luminoasă, fie în raport cu luminozitatea soarelui. 2. Însuşirea unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase (I 2). 3. fig. Seninătate, limpezime; optimism; bucurie. – Din fr. luminosité.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LUMINOZITÁTE s. strălucire. (luminozitate soarelui.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

luminozitáte s. f., g.-d. art. luminozităţii; pl. luminozităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LUMINOZITÁTE s.f. 1. Transparenţă, limpezime. ♦ Proprietate a unui sistem optic de a transmite cât mai mult din lumina pe care o primeşte. ♦ (Astr.) Strălucire a stelelor. 2. Însuşire a unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase. 3. (fig.) Seninătate, limpezime, optimism. [cf. fr. luminosité].
Trimis de LauraGellner, 08.10.2006. Sursa: DN

LUMINOZITÁTE s. f. 1. însuşire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos. ♢ proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primeşte. ♢ strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp. 2. (fig.) seninătate, optimism. (< fr. luminosité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • luminozitáte — s. f., g. d. art. luminozitäţii; pl. luminozitäţi …   Romanian orthography

  • efluviu — EFLÚVIU, efluvii, s.n. 1. Emanaţie gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoţită de zgomot sau căldură, între electrozii aflaţi la o… …   Dicționar Român

  • mezzotinto — MEZZO TINTO s.n. Gen de gravură pe metal care se obţine prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradaţii treptate de luminozitate şi nuanţe de negru intense şi catifelate. [pr.: méţo tínto] – cuv. it …   Dicționar Român

  • orfism — ORFÍSM s.n. 1. Curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet corp şi credinţa în metempsihoză. 2. Curent în pictură care susţine primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozităţii şi a dinamismului. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • pitic — PÍTIC1, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  PITÍC2, Ă, pitici,… …   Dicționar Român

  • pupilă — PUPÍLĂ, pupile, s.f. 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcţie de luminozitate, de distanţă etc.; lumina ochiului. 2. (fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a… …   Dicționar Român

  • СВЕТИМОСТЬ — отношение светового потока, испускаемого светящейся поверхностью, к площади этой поверхности (Болгарский язык; Български) повърхностна плътност на светлинен поток (Чешский язык; Čeština) svítivost; intenzita osvětlení (Немецкий язык; Deutsch)… …   Строительный словарь

  • ЯРКОСТЬ — поверхностно пространственная плотность светового потока (Болгарский язык; Български) яркост (Чешский язык; Čeština) jas (Немецкий язык; Deutsch) Helligkeit; Leuchtdichte (Венгерский язык; Magyar) fényerősség (Монгольский язык) гэрлийн хурц тод… …   Строительный словарь

  • astrometru — astrométru s. n., pl. astrométre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea şi compararea gradului de lumină a aştrilor. [< germ. Astrometer]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • chiomb — CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chiomb ≠ deştept, cuminte, inteligent, isteţ, mintios, căpos, căpăţânos, înţelept Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CHIOMB adj. v. chiorâş, cruciş,… …   Dicționar Român