apercepţie

APERCÉPŢIE s.f. Proces mintal care constă în integrarea percepţiilor în experienţa individuală anterioară. – Din fr. aperception.

Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX '98



apercépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. apercépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. apercépţiei; pl. apercépţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



APERCÉPŢI//E apercepţiei f. Integrare a percepţiei în experienţa cognitivă anterioară. [G.-D. apercepţiei] /<fr. aperception

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



APERCÉPŢIE s.f. Intervenţie în percepţia umană, a experienţei cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conştientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepţiei artistice, conştiinţa autodeterminării formei artistice în procesul de creaţie. [gen. -iei, var. apercepţiune s.f. / cf. fr. aperception, germ Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaştere].

Trimis de LauraGellner, 04.11.2004. Sursa: DN



APERCÉPŢIE s. f. integrare a percepţiei în experienţa cognitivă anterioară. (< fr. aperception)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN