lănţug

lănţug
LĂNŢÚG s.n. v. lanţug.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

lănţúg s. n., pl. lănţúguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • lanţug — LANŢÚG, lanţuguri, s.n. (pop.) Lanţ (1); lănţişor. [var.: lănţúc, lănţúg s.n.] – Din ucr. lancuh. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  LANŢÚG s. v. lanţ, lănţişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sino …   Dicționar Român

  • lanţ — LANŢ, lanţuri, s.n. 1. Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc. ♦ Instrument format dintr un şir de vergele groase, cu care se măsoară… …   Dicționar Român

  • lănţişor — LĂNŢIŞÓR, lănţişoare, s.n. Diminutiv al lui lanţ; lanţ mic de metal preţios, servind ca podoabă; lanţug, lănţuş, lănţuşor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croşeta, care are forma unui lanţ mic. – Lanţ + suf.… …   Dicționar Român

  • lănţuc — LĂNŢÚC s.n. v. lanţug. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”