lătunoaie

lătunoaie
LĂTUNOÁIE, lătunoi, s.f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul ţesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte şi convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buştean. [pl. şi: lătunoaie. = var.: (2) lătunói s.n.] – Latură + suf. -oaie.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LĂTUNOÁIE s. 1. (text.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (lătunoaie într-o ţesătură.) 2. (reg.) margine. (lătunoaie folosită la o construcţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

lătunoáie s. f. /lătunói s. n., pl. lătunói/lătunoáie
Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

LĂTUN//OÁIE lătunoaieói f. 1) Răritură la marginea pânzei ţesute manual, formată prin ruperea unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea unui buştean.[Sil. -noa-ie; var. lătunoi] /latură + suf. õaie
Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • lătunoi — LĂTUNÓI s.n. v. lătunoaie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  lătunói, lătunoáie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru peşte. 2. cocoloş din aluatul rămas. Trimis de blaurb, 29.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cărare — CĂRÁRE, cărări, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A i tăia (sau …   Dicționar Român

  • latură — LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ loc. adv. În lături = la o parte, într o parte. Pe lături =… …   Dicționar Român

  • margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a …   Dicționar Român

  • răritură — RĂRITÚRĂ, rărituri, s.f. Loc rămas liber între obiecte aşezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoşi unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei ţesături care are într un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în… …   Dicționar Român

  • strungă — STRÚNGĂ, strungi, s.f. 1. Loc (spaţiu) îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiţă îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ p. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop) Trecătoare (pas)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”