mac

MAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul raţelor. – Onomatopee.

Trimis de claudia, 12.04.2007. Sursa: DEX '98



MAC², maci, s.m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roşii şi cu seminţe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar seminţele ei se folosesc în alimentaţie. ♦ p. restr. Sămânţa macului (1), folosită în alimentaţie. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roşii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoşiţă. – Din bg. mak, scr. mak.

Trimis de claudia, 20.08.2003. Sursa: DEX '98



mac/mac-mac interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mac s. m., pl. maci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mac-cornút (bot.) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MAC¹ maci m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori mari, roşii (sau albe), cultivată pentru seminţele ei mici, negre sau cenuşii, închise într-o capsulă şi folosite în alimentaţie; somnişor. 2) Sămânţa acestei plante. 3): mac sălbatic, mac de câmp plantă erbacee cu flori roşii, care creşte prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MAC² interj. (se foloseşte pentru a reda strigătul specific pe care îl scot raţele). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mac interj. – Imită glasul ratei. Creaţie expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre raţe, a face mac, mac); măcăit, s.n. (acţiunea de a măcăi); măcăială, s.f. cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern.

Trimis de blaurb, 13.03.2008. Sursa: DER



mac (máci), s.m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER