apogiatură

APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s.f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălţime). [pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura.

Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98



apogiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. apogiatúrii; pl. apogiatúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



APOGIATÚR//Ă apogiaturăi f. Ornament melodic constituit dintr-o notă scurtă care precedă o notă principală de altă înălţime. /<it. appoggiatura

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obişnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura].

Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN



APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN