margine

margine
MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÁRGINE s. 1. v. extremitate. 2. extremitate, limită, (înv.) soroc. (La margine câmpiei.) 3. limită, linie. (S-a oprit la margine satului.) 4. barieră, mahala, periferie. (Stă la margine Bucureştiului.) 5. (geogr.) v. ţărm. 6. (înv.) usnă, (fig.) buză, gură. (Stă pe margine prăpastiei.) 7. v. bordură. 8. v. chenar. 9. v. latură. 10. v. muchie. 11. v. ghizd. 12. v. bor. 13. v. flanc. 14. v. limită. 15. limită, măsură (Orice lucru are o margine!) 16. v. marjă. 17. v. braţ.
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Sinonime

MÁRGINE s. v. carâmb, cimitir, cupon, frontieră, graniţă, hotar, lătunoaie, limită teritorială.
Trimis de siveco, 24.01.2008. Sursa: Sinonime

márgine s. f., g.-d. art. márginii; pl. márgini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÁRGIN//E marginei f. 1) Parte extremă a unei suprafeţe; capăt; extremă. margineea mesei. ♢ A ţine (sau a bate) margineile a se feri de lucru greu; a căuta să scape de o obligaţie. (De) la margineea lumii (de) foarte departe. Fără (de) marginei foarte mare, imens, nesfârşit. 2) rar Linie care desparte (o ţară, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde începe sau unde se termină ceva. margineea pădurii. margineea mării. margineea satului. 4) fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care mărgineşte suprafaţa unor vase, obiecte; buză. margineea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, margineinis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

márgine (márgini), s.f. – 1. Mal, ţărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. lat. margo, margĭnem (Puşcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). – Der. mărginaş, adj. (limitrof; de hotar); mărginaş, s.m. (vecin de frontieră; mahalagiu; arg., gură-cască, chibiţ); mărginean, s.m. (locuitor de la frontieră); mărgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se învecina); nemărginire, s.f. (infinit); nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. – Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • margine — ● margine nom féminin (peut être de marcher) Eau contenue dans les cellules des olives, qui sort des presses en même temps que l huile. ⇒MARGINÉ, ÉE, adj. A. Littér. [Avec un compl. introduit par de] Pourvu de quelque chose formant une bande sur… …   Encyclopédie Universelle

  • marginé — marginé, ée (mar ji né, née) part. passé de marginer. 1°   Qui porte en marge quelque chose. •   J en ai sous les yeux un exemplaire [de la Recherche de la vérité, par Malebranche] marginé de ma main, il y a près de quinze ans, VOLT. Lett.… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • margine — / mardʒine/ s.m. [lat. margo gĭnis, m. e f.]. 1. a. [parte estrema di una superficie, su di un lato o tutto intorno: il m. della strada ; i m. della radura ] ▶◀ bordo, ciglio, confine, contorno, estremità, limite, orlo, [di una ferita] lembo. b.… …   Enciclopedia Italiana

  • margine — màr·gi·ne s.m., s.f. AU 1. s.m., parte estrema di una superficie, che ne costituisce il tratto terminale, la delimitazione: i margini di un bosco, di una piazza; orlo, bordo, ciglio: margine di una rupe; i margini di una ferita, i lembi, i labbri …   Dizionario italiano

  • marginė — margìnė sf. (2), marginė̃ (3b) NdŽ, Slnt 1. margas audeklas, marginys: Gaspadinei … marginę beaudžiant ir metmenims labai betrūkstant, ji, labai apsimaudijus, pratarė BsMtII196. ^ Iš marginės gimęs, apsiklostysi kaurais KlvK. Marga marginaitė… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • margine — {{hw}}{{margine}}{{/hw}}s. m. 1 La parte estrema di qlco. | Margine della ferita, labbro, orlo | Margine del fiume, sponda | (fig.) Vivere ai margini della società, della legalità, servirsi di espedienti o di mezzi poco leciti; SIN. Contorno,… …   Enciclopedia di italiano

  • margine di varianza —   Margine di variazione tipico di un contratto future. il calcolo del margine di variazione rappresenta il profitto o la perdita dell attività della giornata e viene accreditato o addebitato il giorno dopo …   Glossario di economia e finanza

  • Margine Coperta — Original name in latin Margine Coperta Name in other language State code IT Continent/City Europe/Rome longitude 43.87977 latitude 10.75733 altitude 22 Population 0 Date 2012 09 21 …   Cities with a population over 1000 database

  • margine commerciale —   Il margine commerciale è un metodo di calcolo che è una delle molte tecniche per rilevare la redditività e profittabilità di un prodotto a livello economico ed è utilizzato dalle imprese che operano nel settore della grande distribuzione. La… …   Glossario di economia e finanza

  • márgine — s. f., g. d. art. márginii; pl. márgini …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”