marulă

MARÚLĂ, marule, s.f. (bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARÚLĂ s. v. lăptucă, salată.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



marúlă s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



marúlă (marúle), s.f. – Salată verde. – var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. tc. marul, parţial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Şeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există şi în cuman. marul "lăptucă" (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, gr., 96).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER