- matcă
- MÁTCĂ, mătci, s.f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaş, vad, albie. ♢ expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obişnuită a lucrurilor, a-şi relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. fig. Origine, obârşie, început, izvor; spec. loc de naştere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peştii când năvodul este tras din apă; matiţă. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ♢ expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (reg.) Stup de cel puţin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanţier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părţile (sau foile) detaşabile; cotor. – Din bg., scr. matka.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MATCA FÓCULUI s. v. iad, infern.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÁTCĂ s. 1. albie. 2. v. matiţă. 3. (entom.) împărăteasă, mamă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mare. (matcă albinelor.) *4. (reg.) pârvac, roi. (Stupul vechi se numeşte matcă.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleşte. 8. (tehn.) toc. (matcă de la colţarul dulgherului.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÁTCĂ s. v. cuib, maia, mitră, obârşie, original, origine, placentă, stup, uter.Trimis de siveco, 21.04.2009. Sursa: Sinonimecuvânt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmátcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÁTCĂ mătci f. 1) Făgaş al unei ape curgătoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgătoare. 3) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; provenienţă. 4) Albină femelă care depune ouă; regină. [G.-D. mătcii] /<bulg., sb. matkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmátcă (mắtci), s.f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanţier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă "regina albinelor". sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati "mamă" (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). cf. matiţă. – Der. mătcuţă, s.f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka "iubită"; mătcălău, s.n. (Banat, sărbătoare folclorică în marţea de după Paşti), din mag. mátkáló "căsătorie" (Drăganu, RF, II, 75); mătcuţa, vb. refl. (Banat, a se înfrăţi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
