apostazie

APOSTAZÍE, apostazii, s.f. 1. Renunţare publică la o anumită credinţă religioasă; renegare a unei doctrine sau concepţii. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var: apostasíe s.f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.

Trimis de mihvar, 27.10.2003. Sursa: DEX '98



apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



APOSTAZÍ//E apostaziei f. 1) Renunţare în public la o religie. 2) fig. Renunţare la convingerile de mai înainte; renegare a unei doctrine sau a unei concepţii. [G.-D. apostaziei] /<fr. apostasie, lat. apostasia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunţare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepţii. [gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].

Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN



APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN