apostazie


apostazie
APOSTAZÍE, apostazii, s.f. 1. Renunţare publică la o anumită credinţă religioasă; renegare a unei doctrine sau concepţii. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var: apostasíe s.f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.
Trimis de mihvar, 27.10.2003. Sursa: DEX '98

apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APOSTAZÍ//E apostaziei f. 1) Renunţare în public la o religie. 2) fig. Renunţare la convingerile de mai înainte; renegare a unei doctrine sau a unei concepţii. [G.-D. apostaziei] /<fr. apostasie, lat. apostasia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunţare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepţii. [gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].
Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN

APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • apostazíe — s. f., art. apostazía, g. d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile …   Romanian orthography

  • apostat — APOSTÁT, Ă, apostaţi, te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care a săvârşit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata. Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  APOSTÁT adj., s …   Dicționar Român

  • apostasie — APOSTASÍE s.f. v. apostazie. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român