mefienţă

MEFIÉNŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (psih.) Suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. [pr.: -fi-en-] – Din fr. méfiance.

Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mefiénţă s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. mefiénţei; pl. mefiénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEFIÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Neîncredere. [pron. -fi-en-, pl. -ţe. / cf. fr. méfiance].

Trimis de LauraGellner, 27.10.2006. Sursa: DN



MEFIÉNŢĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN