melancolic

melancolic
MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din fr. mélancolique.
Trimis de cornel, 31.05.2004. Sursa: DEX '98

Melancolic ≠ săgalnic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MELANCÓLIC adj. 1. trist, (înv.) melanholicos. (Om melancolic; privire melancolic.) 2. v. elegiac. 3. posomorât, trist. (O noapte melancolic.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

melancólic adj. m., pl. melancólici; f. sg. melancólică, pl. melancólice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MELANCÓLI//C melancoliccă (melancolicci, melancolicce) 1) Care ţine de melancolie; propriu melancoliei. Gând melancolic. 2) Care suferă de melancolie; bolnav de melancolie. 3) Care este curpins de melancolie. Caracter melancolic. 4) Care inspiră melancolie; în stare să producă melancolie. Muzică melancoliccă. Privire melancoliccă. /<fr. mélancolique
Trimis de siveco, 06.11.2007. Sursa: NODEX

MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de melancolie, de tristeţe; deprimat; care are fire închisă. ♦ Care arată, care exprimă melancolie. 2. Care suferă de melancolie (2). [< fr. mélancolique].
Trimis de LauraGellner, 26.10.2006. Sursa: DN

MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. (şi adv.) stăpânit de melancolie; deprimat. ♢ care exprimă melancolie; trist, posomorât. 2. care suferă de melancolie (2). (< fr. mélancolique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • melancólic — adj. m., pl. melancólici; f. sg. melancólicã, pl. melancólice …   Romanian orthography

  • elegie — ELEGÍE, elegii, s.f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristeţe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia. Trimis de RACAI …   Dicționar Român

  • galeş — GÁLEŞ, Ă, galeşi, e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [var.: (reg.) gáliş, ă adj.]. – Din bg. kaleš. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÁLEŞ adj …   Dicționar Român

  • elegiac — ELEGIÁC, Ă, elegiaci, ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [pr.: gi ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus. Trimis de… …   Dicționar Român

  • melancoliza — MELANCOLIZÁ, pers. 3 melancolizează, vb. I. refl. (Rar) A deveni melancolic. – Din fr. mélancoliser. Trimis de cornel, 31.05.2004. Sursa: DEX 98  melancolizá vb., ind. prez. 3 sg. melancolizeáză …   Dicționar Român

  • romantic — ROMÁNTIC, Ă, romantici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se inspiră din romantism, care ţine de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparţine romantismului, privitor la romantism. 2. s.m. şi f. Creator a cărui operă …   Dicționar Român

  • trist — TRÍST, Ă, trişti, ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristeţe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care ţin de natura sau de… …   Dicționar Român

  • nocturnă — NOCTÚRN, Ă, nocturni, e, adj., s.f. 1. adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopţii. ♢ loc. adj. şi adv. În nocturnă = (despre competiţii sportive) (care se desfăşoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare,… …   Dicționar Român

  • romanţios — ROMANŢIÓS, OÁSĂ, romanţioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visător, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplaţie. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale, care… …   Dicționar Român

  • Ludibrium — is a word derived from Latin ludus (plural ludi ), meaning a plaything or a trivial game. In Latin ludibrium denotes an object of fun, and at the same time, of scorn and derision, and it also denotes a capricious game itself: e.g., ludibria… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”