mezin

MEZÍN, -Ă, mezini, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Fratele) cel mai tânăr dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia. 2. (pop.) (Fratele) al doilea dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia; (frate) mijlociu. – Din sl. mĕzinŭ.

Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX '98



MEZÍN adj., s. v. mijlociu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MEZÍN s., adj. 1. s. (mai ales art.) prâslea (art.), (Olt.) urmatic, (Olt. şi Transilv.) zăpârstea (art.). (mezinul familiei.) 2. adj. mic. (Fratele mezin.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mezín adj. m., s. m., pl. mezíni; f. sg. mezínă, pl. mezíne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEZÍN mezină (mezini, mezine) şi substantival 1) (despre copii) Care s-a născut ultimul în familie; cel mai tânăr în raport cu ceilalţi copii; mic. 2) pop. (despre fraţi) Care este născut al doilea în raport cu ceilalţi fraţi; de mijloc. /<sl. mĕzinu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mezín (mezíni), s.m. – Fiul cel mai mic. sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Puşcariu 1065) e improbabilă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER