apune


apune
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. intranz. (Despre aştri) A dispărea sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. ♦ fig. A-şi pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ♢ (fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-şi pierde poziţia, faima; a decădea. – lat. apponere.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A apune ≠ a răsări
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

APÚNE vb. a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se înclina, a se scufunda. (Soarele apune în spatele dealului.)
Trimis de siveco, 04.12.2006. Sursa: Sinonime

SOARE-APÚNE s. v. apus, asfinţit, vest.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

apúne vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúseră; conj. prez. 3 sg. şi pl. apúnă; ger. apunând; part. apús
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

soáre-apúne s. m. invar.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A APÚNE pers. 3 apúne intranz. 1) (despre aştri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinţi; a coborî; a scăpăta. 2) fig. A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a decădea; a degenera; a regresa. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţa; a muri; a deceda; a răposa; a se sfârşi. /<lat. apponere
Trimis de siveco, 16.03.2007. Sursa: NODEX

apúne (apún, apús), vb.1. (Despre soare şi aştri) A asfinţi, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. lat. appōnĕre "a împreuna" (Şeineanu, Semasiol., 181; Puşcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară "a (se) pune sub" sau "a coborî", care se mai păstrează în mr. (casă apusă "casă joasă"). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor "a înjuga boii". Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s.n. (asfinţit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει "noaptea cade", cf. alb. serpont "crepuscul" (Meyer 381).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • apúne — vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúserã; conj. prez. 3 sg. şi pl. apúnã; ger. apunấnd; part. apús …   Romanian orthography

  • apus — APÚS1, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp… …   Dicționar Român

  • asfinţi — ASFINŢÍ, pers. 3 asfinţeşte, vb. IV. intranz. (Despre aştri) A apune, a scăpăta. ♦ fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  A asfinţi ≠ a răsări Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Antonime  ASFINŢÍ vb …   Dicționar Român

  • soare — SOÁRE, (2) sori, s.m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent şi luminos, în jurul căruia gravitează şi se învârtesc pământul şi celelalte planete (planetă) ale sistemului. ♢ loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe… …   Dicționar Român

  • declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… …   Dicționar Român

  • scăpăta — SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. intranz. 1. (pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat… …   Dicționar Român

  • asfinţit — ASFINŢÍT, asfinţituri, s.n. 1. Faptul de a asfinţi; asfinţire. ♦ fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfinţeşte soarele. – v. asfinţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  Asfinţit ≠ est, orient,… …   Dicționar Român

  • caniculă — CANÍCULĂ, canicule, s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arşiţă, zăpuşeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula. Trimis de… …   Dicționar Român

  • coborî — COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr un loc ridicat sau dintr un vehicul. ♢ expr. (tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de ruşine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o …   Dicționar Român

  • pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.