apărare

apărare
APĂRÁRE, apărări, s.f. Acţiunea de a (se) apăra. ♢ loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (mil.) Una din formele principale de luptă, care urmăreşte oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – v. apăra.
Trimis de romac, 23.02.2004. Sursa: DEX '98

Apărare ≠ acuzare, atac
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

APĂRÁRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (apărare ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (apărare împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de apărare.) 4. v. pledare, susţinere. (apărare cauzei cuiva.) 5. (livr.) prezervare, prezervaţie. (Instinctul de apărare.) 6. v. defensivă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

apăráre s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APĂR//ÁRE apărareări f. 1) v. A APĂRA şi A SE APĂRA. 2) Formă de luptă care constă în respingerea atacurilor inamicului, menţinând poziţiile ocupate. 3) Totalitate a măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apără cauza cuiva în faţa unei instanţe judecătoreşti. 5) Totalitate a jucătorilor dintr-o echipă sportivă care apără poarta proprie. [G.-D. apărării] /v. a (se) apăra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • defensiv — DEFENSÍV, Ă, defensivi, e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  Defensiv ≠ ofensiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  defensív adj. m., pl. defensívi; …   Dicționar Român

  • legitim — LEGÍTIM, Ă, legitimi, e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni… …   Dicționar Român

  • autoapărare — AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare prin mijloace proprii. [pr.: a u to a ] Auto1 + apărare (după fr. autodéfense). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoapăráre s. f. (sil. a u ), g. d. art. autoapărării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • Teodor Viorel Melescanu — Teodor Viorel Meleșcanu (né le 10 mars 1941 à Brad), est un homme politique roumain. Il a été ministre des Affaires étrangères de la Roumanie entre 1992 et 1996, et ministre de la Défense entre 2007 et 2008. Il est sénateur du Parti… …   Wikipédia en Français

  • securitate — SECURITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol. ♦ Protecţie, apărare. ♢ Securitate colectivă = stare a relaţiilor dintre state, creată prin luarea… …   Dicționar Român

  • Сухопутные войска Румынии — Forţele Terestre Române Сухопутные войска Румынии Эмблема Гла …   Википедия

  • ac — AC, ace, s.n. 1. Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care serveşte la cusut. ♢ expr. A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe …   Dicționar Român

  • antihormon — ANTIHORMÓN, antihormoni, s.m. Substanţă de apărare aflată în serul sanguin şi produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti hormone. Trimis de ana zecheru, 23.02.2004. Sursa: DEX 98  antihormón s. m., pl.… …   Dicționar Român

  • apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 …   Dicționar Român

  • conservare — CONSERVÁRE, conservări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conserva şi rezultatul ei. ♢ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul şi animalele în scopul menţinerii fiinţei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”